Oamenii Indiei

by Andreea Vasile

În India trăiesc peste un miliard de oameni. Numai în Delhi, capitala țării, trăiesc cam 20 milioane de oameni, mai mulți decât în toată România. În fața aeroportului din Delhi, cu oameni care mișunau peste tot și un vacarm pe care l-am mai întâlnit în Asia, mi-am imaginat cum este ca atât de mulți oameni să trăiască într-un oraș.

18301510_1415563768503696_5017030913372153525_n

Femeie în orașul Agra, unde este Taj Mahalul

Cum este, de pildă, ca doi îndrăgostiți să stea la capete opuse și să-și dea întâlnire undeva. Am râs când mi-am zis cu seriozitate că o astfel de legătură n-ar avea sorți de izbândă, ar fi ca și când ai avea cu cineva o relație la distanță. Dilema mi-a fost lămurită în două rânduri, când a trebuit să tăiem orașul, și-n fiecare dintre dăți treaba asta a durat peste o oră, nu atât din cauza unui trafic sugrumat și la ei, cât din cauza distanțelor enorme. În plus, drumurile care există, dar care sunt destul de proaste (mai puțin autostrada dintre Delhi și Agra), fac ca, de exemplu, o distanță de numai 250 de km să fie parcursă în 7-8 ore (așa cum mi s-a întâmplat și mie).

18300982_1415564075170332_2880285518692640699_n

Femeie în orașul Rishikesh, din nordul Indiei.

Oamenii în India sunt ca peste tot, nici mai buni, nici mai răi. Găsești din toate câte puțin și, adesea, mi-au adus aminte de acasă: sunt vorbăreți, comunicativi, unii vor să te ajute, alții vor să te tragă pe sfoară, în esență, fiecare încearcă să trăiască după posibilitățile pe care le are, iar posibilitățile sunt, în general, reduse.

18119391_1403946436332096_5677857034757044076_n.jpg

Bărbat desenând portretul unui băiat în orașul Rishikesh din nordul Indiei.

Deși India este o țară destul de săracă, nu prea o să-i auzi pe oameni că se plâng de treaba asta, ci fiecare trăiește cu ce are, mai mult sau mai puțin împăcat cu situația, dar fără să facă mare zarvă din asta. Un turist în India va fi văzut ca un prilej de-a câștiga câte ceva, iar adaosul pe care indienii îl pun la serviciile și produsele lor depinde adesea de norocul pe care-l ai, de fața pe care o ai sau, pur și simplu, de nivelul lor de onestitate ori generozitate. Eu nu am simțit vreo exagerare în acest sens, am avut, în general, noroc de oameni buni și experiențe pozitive din partea lor.

18342276_1415599065166833_1063212278675785939_n.jpg

Femeie într-un sat de la poalele munților Himalaya.

Atât în Agra, cât și-n Rishikesh m-am simțit confortabil pe străzi și mi-a făcute plăcere să mă plimb cât am putut de mult. O femeie albă va fi privită lung și cu curiozitate, dar e în regulă că și eu mă holbam la ai lor de parcă nu mai văzusem om în viața mea. Ce-i atrage pe ei la noi e ce ne atrage și pe noi la ei, diferențele estetice. Pe mine m-au fascinat femeile și felul în care erau îmbrăcate (sariurile sunt superbe și le place să poarte bijuterii; dacă la noi fetițele primesc găuri în urechi când sunt mici ca să poarte cercei, acolo fetițele primesc și gărui în urechi, și gaură în nas, totul cu scop estetic).

18301615_1415599041833502_5244448337914251773_n

Femeie care se odihnea pe traseul de trekking la poalele munților Himalaya.

Mulți dintre ei vorbesc o engleză ciudată, dar te poți înțelege dacă ești foarte atent la ce zic și la cum gesticulează. În ashram, Yogi Ji ne zicea mereu că pe oameni îi înțelegem, dacă vrem, dincolo de cuvinte, că nu doar limbajul propriu-zis ne ajută să comunicăm, ci că dacă știm să ne privim unii pe alții, pricepem ce are fiecare de transmis. Așa că, având mesajul lui în minte, la un moment dat nici nu-ți mai pui problema comunicării, cumva o scoți la capăt.

18301730_1415599045166835_6218076550595482838_n

Copil în fața casei într-un sat de la poalele munților Himalaya.

Mie mi-a făcut mare plăcere să vorbesc cu toată lumea, fie că știa engleza, fie că nu știa și, oricum, în engleză trebuie să vorbești foarte simplu, într-un cuvânt, două sau propoziții cu subiect și predicat, atât. Eu am reușit să vorbesc cu șoferii care ne-au dus încolo și încoace și câte 250 de km, ba chiar să râdem și să ne facem complimente. Indienilor le lac complimentele și zâmbetele. Orice ar face, zi-le că fac bine, o să se relaxeze instant și o să le devii simpatic. Până la urmă nu-i vreun mare secret ca să fii bine cu ei: ești politicos, simpatic, complimentezi, zâmbești, întrebi, mulțumești, ești curios. Și totul va fi bine! Așa cum o atitudine pozitivă e cheia pentru inima oricărui, indiferent de unde vine.

Toate fotografiile sunt realizate de Rezan, cel care în decembrie va organiza o nouă călătorie în India, Journey to the Heart IV.

 

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: