Copilul de pe holul școlii

Când mă gândesc la mine în școala generală îmi vine în minte un copil cuminte, silitor și, totuși, hotărât să se poarte așa cum simte. Citeam, socoteam, desenam, în fine, făceam tot ce trebuie să facă un școlar, dar nu îmi plăcea deloc când eram constrânsă CUM anume să le fac pe toate astea.

Mi se părea că maniera în care dau gata o temă, un exercițiu, un răspuns ține de judecata mea, de spiritul meu, de soluția creativă pe care eu o găsesc și care nu e treaba nimănui.Atunci am învățat și înțeles pentru prima dată că oamenii mari cred că ei au adevărul, că e ca ei sau nu e deloc!

Dacă în privința unor ore clasice ca româna, matematica, istoria sau geografia, la vremea aceea, diversitatea în metodele de predare era mai degrabă o utopie și nici nu-mi trecea prin cap că lucrurile ar putea sta diferit, la orele creative ca muzica, desenul și, de ce nu, chiar și educația fizică, găseam momentul perfect să mă manifest. Citește în continuare „Copilul de pe holul școlii”

5 trăsături ale oamenilor creativi (cu care și eu mă identific)

Sunt o persoană creativă și așa am fost mereu. N-am făcut nimic în acest sens, aș zice că e ceva ce-mi aparține în mod natural, fără efort, un aspect pe care l-am identificat în mine încă de când eram copil, cu care m-am jucat mereu și cu care încă mă joc. Creativitatea are o serie de atribute cu care e mai ușor să-ți faci de cap când ești mai mic și devine mai dificil pe măsură ce înaintezi în vârstă. Cu toate astea, pentru mine, combinația ideală azi, pe care încerc să o mențin, constă în a avea inima unui copil și mintea unui adult. Pe scurt, să fii copilăros și viu și dinamic în majoritatea timpului și serios și concentrat și pus pe treabă când contextul cere asta și să încerci, pe cât posibil, să nu schimbi proporțiile, deși, știu, proporțiile au tendința de-a se schimba în mod natural pe măsură ce înaintăm în vârstă.

Pe mine însă prea seriozitatea nu mă interesează chiar dacă am fost pe punctul de a-i cădea în capcană de mai multe ori, însă zic cu bucurie că m-am redresat la timp, ba chiar, cumva, încep să înțeleg de ce, despre oamenii în etate, se spune că trăiesc o a doua copilărie. Citește în continuare „5 trăsături ale oamenilor creativi (cu care și eu mă identific)”

Săpunul ”Păsărica fericită”, o modalitate de destindere a unei femei cu simțul umorului

Loredana Kaschovits nu a știut că, la 5 ani de la producerea pentru prima dată a săpunului pentru igienă intimă ”Păsărica fericită”, internetul va ”înnebuni”. Un articol din ziarul Libertatea, care a apărut la începutul acestui an, a făcut referire la acest săpun fără ca autorul lui să îi fi scris vreodată Loredanei Kaschovits pentru a o întreba care e povestea produsului, unul dintre multele care se regăsesc sub brandul românesc Luthelo. Sigur că și eu am fost printre cei care s-au amuzat datorită numelui, însă mai departe de ingeniozitatea lui am vrut să știu cine este persoana care a avut această idee. Un simplu nume promitea o poveste interesantă mai departe de caterinca de care a avut parte în presa scrisă, la radio și pe internet. Așa că i-am scris Loredanei, o asistentă medicală în vârstă de 32 de ani care locuiește în Sibiu de un an de zile și care a început să creeze săpunuri în anul 2010 dintr-o nevoie imediată: fiul ei suferea de dermatită și orice produs de pe piață îi irita pielea. Un săpun a dus la altul și azi vinde o gamă largă pentru nevoi diferite.

loredana

Loredana Kaschovits este creatoarea săpunului cu nume controversat, ”Păsărica fericită”
Citește în continuare „Săpunul ”Păsărica fericită”, o modalitate de destindere a unei femei cu simțul umorului”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑