comunicare, Oameni, Timp liber, Uncategorized

Refugiul: lumea dincolo de consecințe

Cine ar fi oamenii dacă acțiunile lor n-ar fi sancționate? Dacă am fi liberi cu adevărat, care sunt lucrurile pe care fiecare dintre noi le-ar face pentru că ființa lui profundă dictează împlinirea unor dorințe și-ale unor plăceri care, poate, pot să intervină în libertatea de decizie și de acțiune a altor oameni? Sunt legile, reglementările scrise din lumea noastră fizică, necesare pentru a ține sub control o natură altfel animalică pe care omul o are oricum ca dat, la naștere?

Toate aceste întrebări, și multe altele, stau la baza piesei de teatru ”Refugiul”, scrisă de dramaturga britanică Jennifer Haley, tradusă în română de actorul Ionuț Grama (care și joacă în piesă) și regizată de Horia Suru, unul dintre așa numiții ”creatori din generația nouă”, educat la Cluj. Continuă lectura

Standard
Uncategorized

An: e suflet în tot

echipa

E o zi obișnuită cu cirești înfloriți într-un orășel din Japonia când la patiseria de cartier de care se-ngrijește fără prea mare chef Sen, apare Tokue, o femeie de 76 de ani, cu multă energie care pentru o sumă de nimic își oferă serviciile cu atât mai mult cu cât ”șeful”, așa cum i se adresează bărbatului, are nevoie de-o mână dreaptă de lucru.

Îngropat în propriile-i griji, Sen n-are urechi s-asculte dorința femeii de-o viață, aceea de-a lucra într-o patiserie și de-a face dorayaki, un desert specific japonez în care două clătite mici, asemănătoare celor americane, sunt ”lipite” una de alta de pasta numită an care-i, pe scurt, fasole roșie îndulcită. Continuă lectura

Standard
Uncategorized

T.S. Spivet și călătoria incredibilă a unui băiețel din Montana în Washington D.C.

tsspivet

T.S. Spivet e un băiat de 10 ani din Montana care pleacă cu trenul de marfă spre Washington D.C. ca să ridice celebrul premiu Baird pentru o invenție unică în domeniul științific.

Un băiețel genial în vârstă de 10 ani reușește, într-o zi, să creeze mașina de mișcare perpetuă după ce îi promite unui profesor universitar că va face asta pentru că … poate. Profesorul e înduioșat de aspirațiile puștiului pe care le consideră, evident, nerealiste și, împăciuitor, îi mângâie creștetul lui T.S. Spivet ca și când i-ar spune: ”ce știi tu, ești doar un copil”. Numai că băiatul, care e și un cartograf genial, realizează proiectul și-l trimite la celebrul institut pentru științe, Smithsonian, de unde primește un telefon într-o zi când este anunțat că a câștigat premiul Baird, deci este așteptat la ceremonia de la Washington D.C. să și-l ridice. Numai că nimeni nu se așteaptă ca inventatorul să fie…un copil. Continuă lectura

Standard
Uncategorized

Into the Wild: cine suntem noi fără toate lucrurile și fără toți oamenii lângă care știm cine suntem

wild bus

Christopher McCandless este un tânăr american care termină liceul și care decide să lase tot ce știa în urmă și să plece în lume, să afle cine este el, cu adevărat, în absența tuturor lucrurilor pe care le avea și a oamenilor pe care îi știa.

Termină facultatea cu note mari, este un atlet talentat și părinții lui speră că va urma, în continuare, Harvardul, pentru perfecționare, și va duce numele familiei mai departe, își va construi o carieră și îi va face pe toți mândri cu cine este și ce a reușit să facă cu viața lui. Numai că lui Christopher nu-i pasă nici cât negru sub unghie de toate astea. Lui îi place să citească și, pentru el, oamenii nu se măsoară în bunurile materiale pe care le au, nici în facultățile pe care le-au absolvit, nici în carierele pe care le au. Toate astea sunt reperele familiei lui, cu care el nu se identifică. Asta cu atât mai mult cu cât află că relația dintre ai lui este o minciună și că succesul profesional de care au parte i-a transformat în niște oameni lacomi și mândri care cred că un om are valoare numai dacă are bani, ca ei. Singura care-l înțelege și știe cum gândește el este sora lui, Carine. Continuă lectura

Standard
Uncategorized

Goccia [recenzie de restaurant]

Printre lucrurile pe care mi le-am propus pentru 2014 este să ies o dată pe săptămână la un restaurant bun din capitală. Am zis să încep cu asta la finalul acesta de an așa că am căutat un loc unde să iau masa cu un om drag înainte de Sărbători. Ca o paranteză, anul ăsta mizez mai degrabă pe experiențe decât pe cadouri, deci prefer să mă întâlnesc cu cineva într-un loc frumos, în care să mâncăm bine și să avem o conversație plăcută pentru ca la sfârșitul celor două ore petrecute împreună să ne simțim relaxați, cu simțurile bucurate și veseli de companie într-o atmosferă ca la carte. Continuă lectura

Standard