Suplinitorul

by Andreea Vasile

alexander 2

Alexandru Țanțu a venit în București în urmă cu doi ani și jumătate, de la Bacău, să facă facultatea de Cibernetică din cadrul ASE-ului, la dorința părinților lui, care doar așa l-au lăsat în capitală. Dorința lui însă este să devină artist. Între timp, Alex predă matematică la o școală generală din cartierul Eroii Revoluției.

La 22 de ani, Alexandru Țanțu este mai bine cunoscut pe Facebook drept Alexander Valentine. Sub acest pseudonim, absolventul de mate-info al unui liceu din Bacău a venit în București în urmă cu doi ani și jumătate să cânte, să creeze și să joace în performance-uri. Să fie, pe scurt, un artist. Până atunci, el scrie pe rețeaua socială despre poveștile de dragoste – ale lui și ale altora – pentru că crede în una și bună: iubirea poate să salveze lumea. Poate, de aceea, din octombrie anul trecut, el a început să predea matematică copiilor din clasele a V-a și a VIII-a de la școala gimnazială ”Principesa Margareta” din cartierul Eroii Revoluției din București. O întâmplare pe care a primit-o cu brațele deschise și cu multă frică.

”Proprietarii de la care am închiriat casa unde stau m-au recomandat unor părinți să dau meditații private la matematică copiilor lor. Așa s-a dus vestea despre faptele mele de vitejie și, într-o zi de weekend, când eram mahmur după o noapte de petrecere, a sunat telefonul și, a doua zi, am fost invitat să mă întâlnesc cu directoarea școlii unde sunt acum”, își aduce aminte Alexandru cum a început totul.

Din cauza unor profesori nepregătiți și lipsiți de motivație, părinții elevilor din clasele a V-a și a VIII-a s-au plâns directoratului în mai multe rânduri despre calitatea slabă a învățământului pe care copiii lor îl primesc. Directoarea, receptivă, a prins informația că-n cartierul lor umblă liber un băiat tânăr care se pricepe la matematică și i-a propus imediat să fie cel care să îi aducă pe elevii ei pe calea cea dreaptă. ”Mi s-a părut o idee atât de nepotrivită mie, dar am acceptat”, recunoaște Alexandru, care spune că perspectiva de-a fi în fața unor copii l-a îngrozit. Și-a adus aminte de el în școala generală și de posibilitatea de-a se întâlni cu mai multe variante ale lui, la vârsta pubertății. A fost un gând care l-a umplut de anxietăți.

alexander 1

Alexandru este un suplinitor organizat și disciplinat care vrea să facă artă atât în sala de clasă, cât și în viața personală. El scrie și compune muzică și performance-uri.

”Am descărcat programa, am văzut unde sunt cu materia, am înțeles ce au ei nevoie de la mine și i-am dat înainte spre prima oră. Eu, ca profesor, nu aveam niciun fel de experiență, nu știam și nu știu să fac asta”, povestește Alexandru. ”Mi-a fost frică să mă duc. E ca și când aș face terapie cu unul lipsit de experiență și, față în față cu el, aș descoperi că, de fapt, trebuie să mă adaptez singur la toate evenimentele traumatice din viața mea și să le gestionez de unul singur. Întâlnirea cu copiii a fost ca și când m-aș fi reîntâlnit cu mine, cel din copilărie, o situație cu care a trebuit, pur și simplu, să mă descurc”.

Prima oră a lui Alexandru a fost cu eleviii de clasa a VIII-a. ”Credeam că mă vor atârna de lustră”, explică el senzația întâlnirii. ”M-am prezentat, le-am spus ce urmează să facem împreună și i-am rugat să fie conștienți de ceea ce urmărim la fiecare pas, care e drumul pe care mergem și de ce”. Drumul era clar, să le crească copiilor notele în catalog și să treacă cu brio examenul de Capacitate de la sfârșitul anului. Cu toate astea, Alexandru a simțit că poate și-a asumat prea devreme rolul de mentor pentru copii. ”Poate era mai bine să-i las pe ei să se uite la mine ca la un mentor. Țin minte că atunci când eram eu elev, mă enervau profesorii care se autoasumau, chiar dacă erau deștepți și puteau să facă asta fără probleme. Copiii sunt pe principiul: dovedește-mi că meriți să te privesc cum vrei să te privesc!”, explică Alexandru, care, astfel, a devenit suplinitor.

Îmbunătățirile au început să se vadă după prima lună și jumătate când copiii au avut note tot mai mari în catalog la matematică, aproape numai 9 și 10. Timp de două săptămâni, Alexandru a predat în paralel cu materia de la clasă, apoi le-a propus copiilor să fie mereu cu o lecție înainte. ”Le dădeam teste. Deși notele mele nu ajungeau în catalog, îi atingea la orgoliu să ia note de 3 și 4 de la suplinitor, când profesorul de la clasă le dădea 7 și 8. Așa că au muncit mai mult și rezultatele s-au văzut”, povestește Alexandru.

alexander 4

Alexandru a venit în fața copiilor de clasa a VIII-a cu un singur obiectiv: să îi ajute să își mărească notele și să treacă cu brio examenul de Capacitate la matematică.

Întâlnirea cu părinții copiilor de clasa a V-a și a VIII-a i-a arătat lui Alexandru în ce cred aceștia: că școala vieții este peste școala tradițională. ”Părinții nu știu ce să facă cu copiii lor. Comportamentul lor e clasic și urmărește aceleași clișee generate de societate: casă, mașină, să fie copiii bine priviți în cartier. Sunt atitudini tacite, nu explicite, pe care le-am văzut în timpul ședințelor când încercam să le explic de ce copiii au notele pe care le au, iar părinții răspundeau ceva de genul: bine, bine, notele ca notele, dar v-a deranjat, v-a vorbit urât?”, explică Alexandru.

Când el va termina anul al IV-lea de facultate, se va încheia și anul în care a fost profesor suplinitor. Au mai rămas câteva luni până atunci. Nu își imaginează că va face din profesorat o meserie, deși se pricepe, copiii îl plac și, în plus, recent, i s-a oferit să îi mediteze și la franceză și a acceptat. Scopul lui e clar: să îi pună pe un drum bun pe copiii de clasa a V-a care sunt prietenoși și naivi și să se asigure că, datorită lui, copiii de clasa a VIII-a vor trece examenul la matematică cu note mari. În ceea ce-l privește însă, viața e în altă parte: în muzica pe care o scrie și o compune, în performance-urile pe care le pregătește și pe care le va juca, în poveștile de dragoste despre care scrie și pe care le trăiește, în efortul lui neobosit de a spune întregii lumi cum vede viața. De aia a venit la București!

0 comment

You may also like

0 comment

Ventiris April 2, 2015 - 7:14 pm

Bucurestiul e un oras greu pentru tineri aflati la inceput. E bine sa ai ceva de unde sa incepi, sau ceva care chiar sa iti faca placere. O sa aiba un drum greu in fata, dar asa avem cu totii pana la urma.

Furmos articol si excelente poze!:D

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: