Sunt un protestatar de weekend, cum îmi zice un amic activist.
Mă implic civic cât pot de mult: mai ajut cu bani diverse ONG-uri și îi mai scot în față când pot prin prisma muncii pe care o fac. Am fost și observator la vot pe 11 decembrie 2016.
Îi cunosc personal pe unii dintre oamenii care lucrează la cele mai active ONG-uri din București, implicate și în manifestațiile de stradă din ultimii ani.
O parte dintre ei sunt la Uniți Salvăm, portavocea protestelor pentru Roșia Montană.
Așa că duminică, pe 5 februarie, în pregătirea unui nou protest împotriva OUG13 din Piața Victoriei, care se anunța a fi unul imens, Uniți Salvăm a avut inițiativa ”Trezește-ți cartierul: mergem în grup la protest.” Conceptul era simplu: oamenii se strângeau într-un punct fix în fiecare cartier din București și împreună plecau spre Piața Victoriei.
Mi s-a părut o idee tare. Mai avusesem experiența marșurilor prin București cu ocazia Roșia Montană. Atunci, media nu relata aproape nimic despre proteste sau, când o făcea, era denigratoare. E amuzant să văd cum protestatarii de atunci erau numiți “idioți utili”, iar cei de azi sunt eroi.
Ion Borșan a condus marșul din patru persoane din Rahova până în Piața Victoriei la protestul de duminică, 5 februarie.
M-am înscris să conduc marșul din Rahova. Punctul de întâlnire era Parcul Sebastian.
M-am dus acolo la ora 16:00, așa cum era anunțat în program. Eram singur, cu doi polițiști. La 16:20 a venit si amicul Claudiu. La 16:30 ne-a legitimat Poliția și ne-au căutat în ghiozdane. “Să nu aveți Molotoave”, ne-au zis. “Haideți domnu’ polițist, cum să avem Molotoave? Le-am ascuns de dimineață în Piața Victoriei”, a venit replica noastră. N-au gustat gluma.
La 16:45 am plecat spre Piață. Traseul a fost unul lejer: Parc Sebastian – fosta Poștă Puișor (pe 13 Septembrie) – Pod Izvor – B.P.Hașdeu – Vasile Pîrvan – Buzești – Piața Victoriei.
La 17:00 am fost la fosta Poștă Puișor, unde am așteptat doi amici din copilărie. Eu am crescut în 13 Septembrie. Așa că le-am dat mesaje vecinilor mei de acolo. Am adunat fix două persoane. Atât am putut.
Ne-am respectat traseul. Mi-am făcut chiar și pancartă și aveam în ghiozdan o tamburină, ca să fiu ușor de identificat, dacă ar fi vrut și alții să se alăture marșului. N-a mai vrut nimeni.
Pe drum am primit claxoane de susținere, dar și înjurături. Ne-au intrebat doi băieți dacă se dă ceva în Piață, dacă are rost să vină și ei. Le-am zis că se dau ceaiuri, cafele, pizza, sandvișuri. N-au părut impresionați de ofertă.
Cei patru protestatari care au ajuns în Piața Victoriei din cartierul Rahova pe 5 februarie.
Cu toate că știam că va fi lume puțină la plimbare, mi-a plăcut. În primul rând pentru că am nevoie de mai multă mișcare și în al doilea rând pentru că am stat de vorbă cu trei oameni cu care nu mai vorbisem de un milion de ani.
Am ajuns în Piață la ora 19:00 și m-am dus lângă girafă, să mă văd și cu restul plimbăreților. Din câte am înțeles de la “organizatori”, am fost în total cam 100 de oameni care au venit în Piață de prin cartiere.
Puțini, dar inimoși.