Oameni care au nevoie de o mână de ajutor sunt peste tot. Pot fi prieteni apropiați, pot fi străini. Ce putem face fiecare dintre noi pentru o lume mai bună poate părea o întrebare cu răspuns foarte greu de dat. Dar eu cred că nu e chiar așa pentru că sunt cel puțin două lucruri pe care le avem la îndemână: să fim, în primul rând, împăcați cu noi înșine și, în al doilea rând, să fim proactivi. Dacă este ceva, cât de mic, unde putem să aducem îmbunătățire, s-o facem.
Știu că, zi de zi, suntem îndemnați la acțiuni mari, importante, grandioase. Însă eu nu cred că a te simți împovărat ori dator în legătură cu situații foarte dificile sau greu de rezolvat este răspunsul. Nu cred că vinovăția este soluția și nu cred că a te simți mizerabil în legătură cu starea precară a anumitor situații din lume poate ajuta în vreun fel.
Cred însă că pașii mici pot fi de folos. Și că putem să pornim cu acești pași mici chiar din interiorul propriilor noastre familii sau grupuri de prieteni. Așa cred că începe acțiunea durabilă, fiind un om bun, implicat și empatic acasă la noi, în comunitatea din care facem parte sau la locul de muncă. Așa putem atinge cu spiritul nostru viu și elanul pozitiv om cu om. Eu, cel puțin, așa fac. Și cred că dacă peste tot în lume oamenii ar gândi la nivel micro implicarea, schimbarea mai mare ar putea avea loc mai repede.
Chef Massimo Bottura pozând pentru calendarul Lavazza
La nivel internațional însă există organizații, asociații și adunări de tot felul care își propun lucruri mari. Spun la nivel declarativ pentru că eu mă uit la ele ca la un impuls, ca la niște probleme care au fost identificare și care, pe termen lung, pot fi rezolvate. Ok, o să mă întrebi cum poți tu să oprești foametea din anumite țări sau schimbările climaterice sau să le ajuți pe femeile marginalizate să aibă o slujbă sau pe copiii defavorizați să meargă la școală?
Concret, nu am un răspuns la aceste întrebări și, uneori, viața e ceea ce e, iar a crede că lumea poate fi la un moment dat un loc echitabil, unde toată lumea trăiește în armonie și cu tot ce-i trebuie, e un lucru în care eu nu cred, pentru că în toată istoria noastră nu s-a întâmplat niciodată asta. De fapt, poate că ăsta e și jocul, asta înseamnă existența noastră aici, pe pământ, o combinație de elemente puternic polarizate, suișuri și coborâșuri, lecții învățate, comportamente ajustate, creștere. Fiecare trăiește și înțelege diferit experiența numită viață.
Organizația Națiunilor Unite și-a asumat la sfârșitul lui 2015 Agenda 2030. Adică o serie de 17 obiective durabile pe care vrea să le îndeplinească până atunci. Foamete ”zero”, educație de calitate, muncă decentă, apă curată și așa mai departe. Eu nu cred că aceste obiective ambițioase vor fi soluționate în 10 ani și, sincer, nu știu dacă și ONU crede cu adevărat în asta. Însă faptul că își asumă acest lucru mi se pare frumos și mi se pare un motiv în plus ca să vedem care-s cele mai arzătoare probleme în lumea asta. Pe multe dintre ele le regăsim deja la nivel local, aici, în România.
Actorul american Jeremy Renner pozând pentru calendarul Lavazza
Brandurile vin și ele ca susținătoare ale diferitor misiuni sociale, iar în acest caz Lavazza, prin intermediul calendarului său anual, pe care și eu îl primesc de vreo trei ani, și-a asumat alături de ONU să susțină aceste demersuri. 2030 – What are you doing? înseamnă, printre altele, 17 ambasadori, deci 17 portrete ale unor personalități internaționale fotografiate de britanicul cu origini grecești, Platon. Calendarul Lavazza, prin prezentarea celor 17 obiective de dezvoltare durabilă, e o chemare la o responsabilitate individuală, urmând ca grija pentru planetă să devină apoi o misiune colectivă.
Jeffrey Sachs este persoana care a inspirat povestea calendarului Lavazza. Profesor la Columbia University și consilierul special al Secretarului General al ONU pe tema misiunilor de dezvoltare durabilă, Jeffrey Sachs este și unul dintre ambasadorii din calendar, fotografiat de Platon.
Toate cele 193 de state membre ale ONU au adoptat obiectivele de dezvoltare în 2015, cu scopul de a îndepărta planeta de la pericolele distrugerii mediului înconjurător și de a o ghida către un viitor în care accentul cade pe prosperitate, sănătate, educație și pace. Acum, 2 ani mai târziu, suntem totuși departe de împlinirea acestor obiective, care sunt, cu siguranță, ambițioase, dar realizabile totuși. Misiunea centrală este cooperarea globală, principiu care ar trebui să intereseze pe fiecare în parte, să nu fie doar o temă pe agenda de lucru a companiilor, insituțiilor sau universităților. Calendarul Lavazza sărbătorește fix această implicare gloablă a oamenilor și ne reamintește tuturor care e miza cea mare. Speranța mea, care este și convingerea mea, este că acest calendar poate inspira atât de mulți alți oameni să îmbrățișeze obiectivele dezvoltării.
Mai jos puteți să-i cunoașteți pe toți ambasadorii și să vedeți ce cauză susține fiecare dintre ei:
Eradicarea foametei, adică punctul al doilea din Agenda 2030, e un obiectiv care pe mine mă interesează în mod direct și pentru care iau măsuri concrete. Cumpăr alimente puține pentru acasă ca să fiu sigură că le consum, dacă intuiesc că nu voi consuma anumite alimente până expiră, le donez altor oameni ca să fiu sigură că nu rămân cu ele și devin bune de aruncat, când mănânc în oraș, iau ce rămâne la pachet fie ca să mănânc acasă a doua zi, fie ca să ofer mâncarea cuiva și urmăresc toate inițiativele despre acest subiect atât la nivel local, cât și internațional.
Sunt pași mici, ușor de făcut și, chiar dacă sunt doar un om care, în aparență, face un lucru nesemnificativ, știu că, pentru că gândesc așa cum o fac, un om, doi, trei sau patru s-ar putea să aibă o zi în care să mănânce datorită mie, iar ăsta nu e lucru puțin.
Află mai multe despre calendarul Lavazza 2018.
