Ce-am mâncat în India?

Multă lume m-a întrebat când am venit din India ce am mâncat acolo. Înainte de a răspunde la întrebare, trebuie să vă reamintesc că m-am dus în Rishikesh în cadrul unui program – Journey to the Heart – care a însemnat 7 zile într-un ashram cu yoga, meditație, lecturi, masaje și alimentație specifică, gândită după principii ayurvedice.

Ce a însemnat asta? Că mâncarea a avut menirea de-a ne energiza, printre altele. De aceea, cât timp am stat acolo, nu am mâncat carne și nu am băut alcool (în Rishikesh oricum cele două nu se găsesc deloc), dar nici cafea ori dulciuri. În schimb, am avut un meniu bazat pe legume, fructe, năut, linte, orez și condimente gustoase și, bineînțeles, picante.

Mic dejun la ashram: fructe și porridge.

În cea mai mare parte a vieții mele am mâncat cum mi-au zis alții – când eram copil, bunica era cea care gătea și deci mâncam ce făcea ea, apoi ce gătea mama și, bineînțeles, ce era prin frigider, pe urmă, când am devenit interesată de sport, am urmat recomandările instructorilor. Rareori însă mi-am ascultat corpul în privința mâncării cu ideea în minte că alții știu mereu mai bine decât mine, pe de-o parte și pe de cealaltă parte fiindcă, așa cum v-am povestit de mai multe ori în trecut, mâncarea a fost multă vreme pentru mine în relație directă cu slăbitul și faptul că mi-am dorit asta foarte tare într-o perioadă pentru că am crezut că ăsta e răspunsul pentru mai multe frământări pe care le aveam. Evident, nu a fost răspunsul, el a venit însă pe alte căi care n-au avut de-a face deloc nici cu mâncarea, nici cu aspectul fizic, în ceea ce mă privește.

Tarabă cu căpșuni în Rishikesh.

Pentru mine, India a fost un moment A-HA și din punctul de vedere al mâncării pentru că tot ce am mâncat acolo mi-a făcut mult bine și, în plus, gustul picant a fost exact pe sufletul meu și am înțeles acolo de ce. Indienii folosesc un sistem interesant care ne poate ajuta să ne înțelegem corpul mai bine, e vorba despre dosha, adică personalitatea pe care fiecare dintre noi o are bazată pe energia sa vitală.

Există trei astfel de dosha: Vata, Pitta, Kapha. Despre fiecare puteți citi pe internet și de asemenea tot acolo puteți găsi teste ca să vă aflați propria dosha. Eu am aflat că sunt Pitta, adică am energia predominantă Apă – Foc, deci o tipologie destul de dificilă, unde trebuie să împac în mine însămi aspecte opuse. Tocmai de aceea, printre alte recomandări, gustul picant e pentru mine una dintre soluții. Și tare bine mi-a făcut. În plus, trebuie să evit, cât pot de mult, produsele cu efect excitant precum alcoolul sau cafeaua în exces.

Mic dejun cu fructe pe plajă, după yoga.

Tocmai de aceea, acum, după o lună de zile de când m-am întors, pot să spun că alimentația mea e mai bună ca niciodată pentru mine pentru că nu mai mănânc carne (ocazional pește și până acum am făcut-o doar o dată, în Spania), iar singura cafea a zilei n-o mai beau imediat ce mă trezesc, ci la vreo 3-4 ore, astfel încât las corpul să intre singur în ritmul său natural. Asta e o schimbare mare mai ales că înainte beam undeva la 3-4 cafele pe zi. Alcool încerc să beau numai în weekend și, de asemenea, am redus consumul de lactate (mâncam destul de multă brânză).

Evident, am început să consum curry și turmeric la orice se poate, am reintrodus fructele în dieta mea (am crezut mult timp că mă balonează, însă în India le-am avut zilnic la micul dejun și pe stomacul gol n-am avut nicio problemă cu ele, au intrat la fix). De asemenea, am început să beau ceai, ceea ce, până în India, nu prea făceam, dar acum am o altă dilemă: unde găsesc ceai bun în București? Deci, dacă aveți sugestii, m-ar ajuta enorm.

În concluzie, în India, am avut o alimentație vegetariană pe care încerc să o continui și acasă, cu succes până în acest moment, pentru că pentru mine ea funcționează foarte bine. În plus, dintotdeauna am mâncat cu plăcere legume așa că n-am nicio problemă să le mixez. Am introdus o cantitate mai mare de năut și linte în ce mănânc și, de asemenea, orezul, pe care până acum nu prea îl agream, dar care e perfect pentru garniturile cu legume pentru că e un carbohidrat bun, mai ales că înlocuiește pâinea în cazul meu.

În final, tot în India am înțeles lecția lui ”nu te ridica sătul de la masă” și ”mai puțin și mai des e mai bine decât mult, dintr-o dată.” Cu siguranță, în Europa, porțiile de mâncare, mai ales la restaurante, sunt mai mari decât avem nevoie, însă la fel de adevărat e că și acasă oamenii au tendința să facă excese, iar a echilibra acest aspect al cantității e un prim pas către o stare de mai bine.

Foto au fost realizate de Rezan.