E prima mea dată când fac un asemenea tur de forță și vizitez câte un loc nou în fiecare zi. S-a întâmplat cu ocazia vacanței în Spania pe care am petrecut-o recent alături de părinții mei, cu care, în fiecare an, plec într-un loc nou. Pe de-o parte ca să petrecem timp împreună, pe de alta fiindcă, de obicei, drumul și cazarea sunt oferite de ei drept cadou pentru ziua mea de naștere, care e pe 17 iulie. Cred că aveam 24 de ani când le-am spus că prefer să-mi petrec ziua de naștere astfel cu ei, adică fiind împreună într-o călătorie.
În parcul Guell din Barcelona. În spate se văd orașul și Marea Mediterană.
Spania a fost ideea mamei care a găsit o ofertă foarte bună la agenția Christian Tour. Pentru că noi nu avem mașină, un astfel de tur de forță cu cineva care poate să organizeze așa ceva e o idee bună pentru că ai drumurile asigurate și, deci, nu trebuie să-ți bați capul cu asta. Evident, există și plusuri, și minusuri, dar ele depind mai degrabă de starea de spirit a omului și de la ce așteaptă fiecare de la o vacanță.
Madrid.
Pentru mine, minusul ar fi că nu poți sta mai mult într-un loc, după cum v-am zis, ideea e să mergi în fiecare zi într-un loc nou, iar eu aș fi stat cel puțin două zile în unele dintre ele, cum ar fi Barcelona, Toledo sau Madrid, care sunt mari și unde sunt multe de văzut. În plus, mie îmi place agitația orașelor mari, frenezia de pe străzi, diversitatea oamenilor și vacanța mea ideală, printre altele, înseamnă să pot sta la terase cu ceva bun de băut în față și să mă uit la lume sau să mă plimb aiurea pe străzi.
Într-un loc în care am mâncat în Barcelona.
Am aterizat la Barcelona și-am venit înapoi acasă de la Madrid. În tot timpul ăsta am trecut prin Malgrat de Mar, Toledo, Montserrat, Zaragoza, Aranjuez, San Lorenzo și, evident, Barcelona și Madrid. Îndrăgostită de Spania sunt de 10 ani, de când am mers prima dată la Barcelona, apoi anul trecut când am stat cinci zile în Valencia, în octombrie, unde am avut multe aventuri.
Montserrat sau Muntele Sfânt, la 50 de km de Barcelona.
De la apa mării care mi-a ”furat” ghiozdanul și hainele până la doamna cu părul roșu ca focul de la o terasă din centrul orașului la care am băut cea mai bună Sangria și piața centrală a orașului – mercado – unde am reușit să mă pilesc cu o bere iralndeză ce conținea 12% alcool, dar am văzut asta abia după ce am terminat sticla și-apoi a trebuit să mănânc urgent ceva ca să redevin lucidă, cea mai mare paella pe care am putut-o găsi la o terasă obscură. Spania te vrăjește fiindcă e mișto de tot: ai căldură, oameni vorbăreți, orașe care arată minunat, infrastructură pusă la punct, ocazii să faci cam ce-ți trece prin cap.
Vedere către vârful Sf. Ioan din curtea catedralei de la Montserrat.
Despre Spania am să vă zic câteva cuvinte, pe scurt, căci despre fiecare oraș în parte sau alte informații care mi-au atras atenția voi scrie texte separate pe care să le citiți în zilele următoare: are o populație de peste 47 de milioane de locuitori și cam peste 60 de milioane de turiști anual datorită infrastructurii foarte bune (Spania are cei mai mulți kilometri de autostradă din Europa, cam 16.000, cu Germania pe locul al II-lea, cu 12.000 de km; în timpul ăsta, România are doar vreo 750 de km, cu tot cu centurile din jurul orașelor, acolo unde există, ca să vă faceți o idee).
Barcelona.
De asemenea, Spania e pe locul întâi la producția de ulei de măsline (înaintea Greciei, da) și vin. Sunt oameni muncitori care au reușit să întoarcă în favoarea lor anumite neajunsuri, de exemplu faptul că, din cauza căldurii, mai ales spre centrul țării, au multe zone aride, dar cu ajutorul sistemelor de irigații, plantează orice, oriunde se poate și, tocmai de aceea, agricultura e una din principalele lor ocupații.
Madrid.
Un alt detaliu mișto e că spaniolii nu taie deloc pădurile, pentru că e lege împotriva acestui lucru. Nu construiesc cu lemn și nu încălzesc cu lemn. Au un respect enorm pentru mediul înconjurător și ghida pe care am avut-o, doamna Nina, fostă profesoară de geografie și fostă directoare a Colegiului Național Sf. Sava din București, despre care o să povestesc mai multe în textele viitoare, spunea că atunci când un palmier uscat trebuie tăiat, ei suferă enorm din cauza asta pentru că palmierul e una dintre emblemele lor și realizează cât de greu crește acest copac.
San Lorenzo, un orășel foarte frumos unde se află palatul El Escorial.
În următorul text o să vă povestesc despre Barcelona și despre cum un fost oraș industrial s-a transformat într-un centru creativ, pentru oameni pentru că în 1859 conducerea de la acea vreme a Barcelonei a decretat simplu: trebuie să scoatem cele 100 de fabrici din oraș și să-l transformăm într-un loc pentru oameni, unde vom construi pentru perspectivă, pentru viitor.
