Cu alți ochi

Am scris de mai multe ori despre faptul că mereu am știut că mă voi simți cu adevărat eu însămi la 30 de ani. Totuși, spun din capul locului, că sentimentul ăsta n-a avut niciodată legătură cu ideea că la 30 ți se dă lumea peste cap și descoperi ce alte femei înaintea mea au spus despre vârsta de 30 de ani, că se întâmplă vrute și nevrute. Pentru mine a fost un reper intuit că, după multe transformări și încercări de-a mă afla, ăsta e pragul în care voi începe să-mi dau seama care e treaba cu mine pe mai toate planurile.

Și, că a fost vorba de efectul placebo sau nu, asta s-a și întâmplat. Aș spune că revelațiile pe care le-am avut în legătură cu diverse aspecte ale vieții mele s-au întâmplat, cumva, peste noapte, deși, cu siguranță, am plantat semințele cu mult timp în urmă, dar felul în care le-am crescut a fost o preocupare care-a ținut de o stare interioară soră cu meditația, fără să se manifeste activ, ca o obsesie.

De aceea, când Florentina mi-a propus să vin la studioul ei și să mă las pozată în ipostaze cumva improprii mie ca atitudine și imagine, dar care au pus accent pe latura mea feminină pe care am tot explorat-o în diverse contexte în ultima vreme, mi-am zis că e încă o ocazie să mă văd cu alți ochi și, cine știe, să descopăr poate încă ceva nou despre mine.

Ca fire, sunt o tipă jucăușă, mi-a plăcut mereu să mă joc cu imaginația și să mă gândesc că întrupez tot felul de personaje, în tot felul de scenarii, am făcut asta dintotdeauna, de când eram copil și chiar și-acum, la maturitate, una dintre calitățile mele de care mă bucur e abilitatea de-a fi, în continuare, copilăroasă și senină. Așa că, să-mi intru în rol de Femeie, mi s-a părut mișto și atractiv.

Am ajuns în studioul Florentinei (fotograf) și-al Petroniei (make up artist) chiar pe 8 martie, o zi pe care am ales-o întâmplător (la telefon le-am spus că pot marți, dar nu mă gândisem că atunci e și 8) și-am petrecut împreună patru ore foarte frumoase în care m-am simțit răsfățată. De la machiaj și până la hainele pe care le-am schimbat, a fost ziua perfectă pentru joacă.

Ce-am descoperit despre mine în imaginile astea? Că pot să fiu într-o mie de feluri, că e frumos să poți să treci de la o stare la alta, că toate dimensiunile care mă fac cine sunt au importanța lor, că să fii cameleonic te ține departe de plictiseală, că fără joacă totul ar fi previzibil și plat, că, pur și simplu, e mișto să te pui în situații diverse și să vezi ce iese din ele.

Pe Florentina și pe Petronia le găsești la Rafa Studio. Cu ajutorul lor, și tu poți avea parte de o astfel de ședință foto. Misiunea lor e să le arate femeilor laura lor vulnerabilă, caldă, blândă și iubitoare și să le surprindă în ipostaze în care, poate, unele dintre ele nu s-au văzut niciodată. În final, să găsească/să recunoască în ele dimensiuni pe care nu s-au gândit că le-ar putea avea.