Încă dinainte să încep să scriu, intuiesc că textul ăsta va fi mai mult decât despre un tonus bun. În timp ce căutam fotografii cu care să ilustrez povestea asta, mi-am dat seama câte momente frumoase am trăit și ce viață bogată am avut până la vârsta asta. De multe dintre aceste clipe care îmi construiesc istoria personală nici măcar nu-mi mai aduc aminte, pare că s-au întâmplat într-o viață care nu mi-a aparținut niciodată sau, mai mult, pare că nici măcar nu mi s-au întâmplat mie vreodată.
Cunoașteți sentimentul ăla în care vă uitați la propriile persoane de acum 10 ani ca la niște străini? Mie mi se întâmplă asta foarte des și, din ce în ce mai mult, mi se pare că nu mă recunosc nici măcar în mine cea de-acum 2-3 ani. Aș spune că povestea devenirii de sine s-a accelerat în ultima perioadă și când spun asta mă refer la faptul că am ajuns, tot mai mult, la un mine însămi pe care-l recunosc, care, intrinsec, a fost dintotdeauna acolo, însă doar timpul, cu experiențele lui, a ajutat la această descoperire.
Cu toate astea, recunosc mereu în mine starea de spirit care m-a ajutat să fiu mai mereu veselă, spirituală, optimistă, deci tonică. Dau Cezarului ce-i al Cezarului și spun că, deși poate natura mea e pozitivă de când mă știu, influența definitorie în acest sens au avut-o părinții mei, oameni mereu binedispuși, binevoitori, veseli și încântați să trăiască. Cu o astfel de atitudine, nu mi-a fost deloc greu să preiau buna dispoziție ca stare de-a fi și de-a face lucrurile. Cu acest fundament, totul a fost, mereu, ușor. Sau, cel puțin, mie așa mi s-a părut!
Astăzi, când, în mintea mea, lucrurile pe care le fac au devenit mai organizate și înțeleg rostul anumitor alegeri pe care le fac, pot să spun ce mă ajută să fiu tonică în continuare astfel încât să-mi văd cu relaxare și bucurie de ale mele fără să mă simt obosită, împovărată sau tracasată. Să ajung să fac unele dintre lucrurile despre care urmează să scriu a însemnat să exersez mult cu mine însămi pentru că unele atitudini nu-mi veneau neapărat natural. Cum aș rezuma, simplu, filosofia mea de viață care, în timp, și-a dovedit utilitatea: live and let go, follow your instinct!
1.LIVE AND LET GO
Când un eveniment a avut loc sau ai avut ceva de împărțit cu o persoană, ieși repede din context și din situația aia. Mă refer la chestiuni simple, de zi cu zi, o divergență de opinii, cineva care poate s-a purtat nedrept cu tine, mărirea aia de salariu care nu mai vine sau un șef care, orice ai face, nu vede ca ești mai bun ca el și nu-ți apreciază meritele (se întâmplă). Așa că pui la suflet și te perpelești și te întrebi ce-ai putea să faci să schimbi situația. Experiența m-a învățat că atunci când rămâi cu capsa pusă pe un om sau pe o situație, starea proastă nu face decât să se accentueze. Asta cred că a fost una dintre cele mai grele lecții pe care le-am învățat, să mă detașez și să înțeleg că, adesea, it is really not me, it is you, you motherfucker!
2. VEZI-ȚI DE TREABA TA
Oh, asta e greu! Și când mă refer la a-ți vedea de treaba ta zic că pur și simplu n-ai cum să-ți faci griji pentru TOT ce merge prost în lumea asta. Da, mor copii de foame, animale rare sunt ucise peste tot, războaiele sunt nașpa și X cu Y s-au combinat, dar ție nu-ți place asta! N-ai ce să faci. Lucrurile au stat așa dintotdeauna și că-ți faci tu griji în plus pentru toate astea nu va schimba absolut nimic. Ca toată lumea, și eu sunt zilnic pe Facebook, unde mă întreb adesea de unde are majoritatea energie și timp să fie preocupată de tot ce mișcă: politică, natură, declarații la TV șamd.
Poate e o chestiune de priorități, sunt de acord. Dar mai e și o chestiune de pierdere de timp și mai ales de energie. Cum și când mai poți să le faci pe ale TALE când te consumă, mereu, ce fac alții? Să-ți vezi de treaba ta înseamnă să te trezești, să vezi ce ai de făcut în ziua aia și să execuți for your fucking dream! Te preocupă alții? Foarte bine! Ajută-ți vecina să urce cumpărăturile grele la ultimul etaj, aruncă la coș hârtia aia pe care ai văzut-o pe jos aruncată de altul fără mai scrii pe Facebook despre lumea nepăsătoare și fără cei 7 ani de-acasă (știm și noi, trăim tot aici), vezi o mașină prost parcată, lasă un bilețel în parbriz sau, dacă e groasă situația, dă un telefon la Poliție. Poți să schimbi o grămadă de lucruri în jurul tău. E mai logic și mai eficient!
3.FII CONSTANT CU CEEA CE IUBEȘTI SĂ FACI
Mi-am făcut blog la 19 ani și de atunci tot scriu! Nu doar pe blog, ci unde apuc. Asta mi-a plăcut dintotdeauna să fac și, orice s-ar fi întâmplat, am continuat. De multe ori habar n-am avut unde va duce scrisul ăsta, însă, v-am mai povestit, n-am mers niciodată la un interviu de angajare, blogul și-a făcut întotdeauna treaba pentru mine. Am scris mereu din impuls, din pasiune, din convingerea că asta știu să fac și asta trebuie să perfecționez, că felul în care văd lumea poate ajuta și pe alții să-și dea seama de una și de alta și, mai ales, că, prin scris, pot să ”traduc” pentru ceilalți și, de ce nu, și pentru mine, nuanțele de zi cu zi, din întâmplări și din oameni, deopotrivă. Așa că atunci când iubești ce faci, exersezi: citești, cauți, vezi ce-au făcut alții, îți pui capul la treabă și inima la fel.
4.CĂLĂTOREȘTE
N-o dau p-aia cu du-te departe să vezi cum trăiesc alții, nu! Dar să călătorești contează în legătură cu punctele 1 și 2. Practic, când cutreieri aiurea, îți dai seama, fără să-ți bați capul prea mult, că, în ansamblul existenței, you are NOTHING! Poate că ești bun în ce faci, important pentru familia și prietenii tăi, dar majoritatea dintre noi contăm pentru un cerc foarte restrâns. Sorry, guys, însă viața chiar merge mai departe și fără noi în ea. Călătorește să-ți dai seama de asta, să ai experiențe frumoase, să te bucuri, să-ți clătești ochii!
5.DORMI
De când sunt pe pământ dorm 8-9 ore pe noapte. Fără ele nu funcționez! Nu e doar numărul de ore important, ci calitatea somnului, la care, personal, țin. Intervalul meu preferat? 11.00-7.00. Cred că am rutina asta de când mă știu și 80% din timp o respect. Ea mă ajută să fiu fresh, organizată și să-mi fac treaba. Sigur, ăsta e metabolismul meu, dar ce vreau să spun e că datorită acestui ritual, am foarte puțini timpi morți, sunt activă de când deschid ochii (pot să scriu în primele 10 minute de când m-am trezit) și până termin treaba. Odihna e importantă și cu cât trec anii, e tot mai importantă, e fuel for the brain!
6.FĂ MIȘCARE
Deși am făcut mișcare mai mereu, serios am început acum vreo 3 ani. N-o să încep să zic că mi-a schimbat viața și, wow, am descoperit America, însă energia psihică și fizică pe care ți-o dă mișcarea poate fi înțeleasă de cei care se … mișcă. Ieși, fă orice care te pune în mișcare și vorbim pe urmă. Mișcarea e viață și-mi pare rău că n-am înțeles asta mai devreme, cred că m-ar fi scutit de o grămadă de chestii, printre care, cel mai important, multe angoase. Când stai prea mult timp în capul tău, începi să te iei în serios, sportul te ajută să-ți tragi un șut în propriul fund și să râzi!
7. MĂNÂNCĂ CU CAP
Și p-asta am descoperit-o târziu și numai când am înțeles cum poate alimentația să te ajute să fii în vervă, mi-am zis: if I only knew this before! Da, hrana simplă și sănătoasă te alimentează pentru zile de tot felul. Să mănânci ordonat și necomplicat îți ține corpul în formă și mintea alertă. Eu mănânc 3 mese pe zi cu 2 gustări, dacă e cazul. Disciplina asta alimentară a făcut enorm pentru mine și starea mea de spirit în ultimii 3 ani!
8. MEDITEAZĂ
A fost o vreme când gândurile pe care le aveam mă scoteau din minți în sensul că-mi dădeau o stare proastă. Nu există soluție să scapi de așa ceva, trebuie să treci prin așa ceva. Meditația, adică să stai locului și să lași gândurile să stea nas în nas cu tine fără să te lupți cu ele, îți arată, în cele din urmă, că tot ce ai în cap sunt baloane de săpun. Cu cât refuzi să amplifici și să te identifici cu nemulțumiri firești și trecătoare, cu atât meditația își face mai bine treaba. Tu nu ești mintea ta, îndemnul care ne spune că mintea și ce e-n ea, e creația fiecăruia, e cât se poate de adevărat. Bine, dar atunci ce naiba sunt? Nu știu. Află! Răspunsul meu, acum, e că sunt inimă și că asta pun la bătaie și împlinire cu ajutorul minții, na, că trebuie să gândesc ce fac.
9. IUBEȘTE
E aproape ultima pe listă, dar nu e deloc ultima, de fapt, e-n tot ce facem! Ce-aș avea să zic despre asta? Păi mi-ar fi plăcut să am inima deschisă mai mult și mai devreme. Ce vreau să spun cu asta? Câteva experiențe care au mers greșit în zona asta m-au transformat niște ani de zile într-un soi de cactus pe plan personal și m-am ferit să mă îndrăgostesc de parcă m-ar fi atins ciuma dacă s-ar fi întâmplat. Acum recuperez, mulțumesc! Altfel, aș zice că și asta e o experiență care se trăiește și se învață la un nivel foarte personal. Aș mai zice și că să renunți la clișee în iubire e foarte util. Mai puține texte despre ”ce face o femeie”, ”ce face un bărbat”, ”cum știi că te iubește”, ”10 pași către dorință” etc. și mai multă practică. Nu iubești vorbind despre iubire, iubești trăind-o (please, see behind the lame words :))).
10. BEA CAFEA
E ca nuca-n perete sfatul ăsta, dar e personal! Beau cam 3 cafele pe zi, am făcut-o dintotdeauna și pentru că vorbim de tonus, păi eu + cafea = LOVE. Cafeaua mi-a fost alături în tot ce am scris, MEREU! Nu cred că am memoria vreunui text în care cafeaua să nu fie p-acolo. Am băut cafea sub toate formele, în toate combinațiile și, chiar și textul ăsta, îl scriu cu o cafea lângă mine. E partenera mea dintotdeauna și, în glumă zic, sau poate că nu, faptul că datorită cafelei creativitatea mea a fost întotdeauna sporită cu 200%!
