Alimente care nu-mi lipsesc din bucătărie pentru o viață mai sănătoasă

Azi am fost la cumpărături. În timp ce alegeam alimentele și le puneam în coș mi-am dat seama ce reflexe mi-am format când vine vorba de produsele pe care le aleg. Sunt produse care nu îmi lipsesc niciodată din casă și, de aceea, trag concluzia, în mod logic, că sunt preferatele mele.

Sunt mai bine de trei ani de când am o alimentație ordonată. Aleg de obicei alimente simple, pe care le prepar sănătos. Mă simt bine cu alegerile pe care le fac și la care am ajuns prin încercare și eroare. Adică, mult timp, m-am luat după recomandările altora în ceea ce privește alimentația. Am crezut că dacă sunt sugestii de la cunoscători, ele vor fi bune pentru mine. Însă, pe pielea mea, am aflat că ce merge la cineva, nu merge la altcineva. Citește în continuare „Alimente care nu-mi lipsesc din bucătărie pentru o viață mai sănătoasă”

Omul, cât trăiește, învață

Azi, mai mult ca oricând, un om poate să învețe dintr-o mulțime de surse și resurse. Învățarea nu se mai datorează, în exclusivitate, școlilor și profesorilor. De fapt, în România, școala și profesorul rămân, încet, dar sigur, printre cele mai puțin preferate forme de învățare. Nu voi intra acum în discuție pe această temă, dar ceea ce vreau să spun este că unul dintre motivele pentru care școala și profesorul în România, cel puțin în orașele mari, nu mai sunt prima sursă de învățare e lipsa lor de actualitate și relevanță pentru o lume tot în schimbare.

Adesea, copiii își caută informațiile în cu totul alte surse și una dintre cele mai frecventate e, bineînțeles, internetul, unde există cursuri gratuite și plătite despre tot ce vrei și ce nu vrei, ținute de oameni de pretutindeni, calificați sau simpli pasionați de un anumit subiect. Pe scurt, odată cu liberalizarea informației, oricine poate să fie și să facă aproape orice își dorește. Din nou, nu voi intra acum într-o discuție despre beneficiile și neajunsurile unei asemenea stări de fapt, cert este că lucrurile stau astfel. Citește în continuare „Omul, cât trăiește, învață”

Trei idei să fii mai deștept când stai acasă din cauza zăpezii

Să fim mai deștepți este o calitate pe care ne-o dorim cu toții. Însă, pentru asta, trebuie să ne dăm silința. Majoritatea dintre noi învățăm la grădiniță, la școală, la liceu și la facultate. De când suntem copii și până începem să muncim, educația se întâmplă acasă și în mediul formal. Când reușim să ne luăm ultima diplomă considerăm că asta a fost tot. Ne-am făcut datoria, am mers la școală, am învățat. Însă lucrurile nu stau chiar așa. Dimpotrivă! Azi, dacă nu ții pasul cu tot ce apare nou, riști să pierzi contactul cu o realitate care nu mai e ca pe vremea părinților noștri, statică. Realitatea de azi înseamnă schimbare la tot pasul, noutate la tot pasul, deci capacitatea de-a te adapta iar și iar. Citește în continuare „Trei idei să fii mai deștept când stai acasă din cauza zăpezii”

Siguranța ta și a celorlalți e mai importantă decât dreptatea

Ieri, în autobuzul 381, doi tipi mi-au spus că, dacă nu erau camere de luat vederi, m-ar fi tăiat cu cuțitul.

Totul a început atunci când acești băieți îi spuneau fetei de lângă mine să vorbească cu ei, că e o tipă bună, că ce carne tare are pe ea și tot așa. Tipa a fost politicoasă și i-a rugat în mai multe rânduri să o lase în pace, că nu așa se vorbește cu un om cu care vrei să vorbești. Însă ei nu s-au potolit. A fost momentul în care, pe un ton la fel de politicios și calm, am intervenit și i-am rugat și eu să o lase în pace pentru că o deranjează și e evident că ea nu vrea să vorbească cu ei.

Unul dintre ei a început să îmi spună că am gura mare, că ar trebui să tac, că femeile nu știu când să se oprească. I-am răspuns că ceea ce lui nu-i convine, e exact ce-i face el fetei, care l-a refuzat de mai multe ori și că nu e prea confortabil să treci prin experiența asta, nu? Eram la fel de calmă, de articulată, de politicoasă. El a continuat, ridicând vocea, să îmi spună că a înțeles despre ce e vorba și îmi tot repeta să tac și i-am zis că nu pot să tac pentru că vrea el, că raporturile nu sunt astea – taci tu, femeie, pentru că eu, bărbat, nu vreau ca tu să mai vorbești. Abia în acest moment a intervenit un alt bărbat și le-a spus celor doi să se potolească. Autobuzul era plin. Citește în continuare „Siguranța ta și a celorlalți e mai importantă decât dreptatea”

5 trăsături ale oamenilor creativi (cu care și eu mă identific)

Sunt o persoană creativă și așa am fost mereu. N-am făcut nimic în acest sens, aș zice că e ceva ce-mi aparține în mod natural, fără efort, un aspect pe care l-am identificat în mine încă de când eram copil, cu care m-am jucat mereu și cu care încă mă joc. Creativitatea are o serie de atribute cu care e mai ușor să-ți faci de cap când ești mai mic și devine mai dificil pe măsură ce înaintezi în vârstă. Cu toate astea, pentru mine, combinația ideală azi, pe care încerc să o mențin, constă în a avea inima unui copil și mintea unui adult. Pe scurt, să fii copilăros și viu și dinamic în majoritatea timpului și serios și concentrat și pus pe treabă când contextul cere asta și să încerci, pe cât posibil, să nu schimbi proporțiile, deși, știu, proporțiile au tendința de-a se schimba în mod natural pe măsură ce înaintăm în vârstă.

Pe mine însă prea seriozitatea nu mă interesează chiar dacă am fost pe punctul de a-i cădea în capcană de mai multe ori, însă zic cu bucurie că m-am redresat la timp, ba chiar, cumva, încep să înțeleg de ce, despre oamenii în etate, se spune că trăiesc o a doua copilărie. Citește în continuare „5 trăsături ale oamenilor creativi (cu care și eu mă identific)”

Cum să ai tonus?

Încă dinainte să încep să scriu, intuiesc că textul ăsta va fi mai mult decât despre un tonus bun. În timp ce căutam fotografii cu care să ilustrez povestea asta, mi-am dat seama câte momente frumoase am trăit și ce viață bogată am avut până la vârsta asta. De multe dintre aceste clipe care îmi construiesc istoria personală nici măcar nu-mi mai aduc aminte, pare că s-au întâmplat într-o viață care nu mi-a aparținut niciodată sau, mai mult, pare că nici măcar nu mi s-au întâmplat mie vreodată.

io1

Cunoașteți sentimentul ăla în care vă uitați la propriile persoane de acum 10 ani ca la niște străini? Mie mi se întâmplă asta foarte des și, din ce în ce mai mult, mi se pare că nu mă recunosc nici măcar în mine cea de-acum 2-3 ani. Aș spune că povestea devenirii de sine s-a accelerat în ultima perioadă și când spun asta mă refer la faptul că am ajuns, tot mai mult, la un mine însămi pe care-l recunosc, care, intrinsec, a fost dintotdeauna acolo, însă doar timpul, cu experiențele lui, a ajutat la această descoperire. Citește în continuare „Cum să ai tonus?”

Cum treci printr-o răceală?

io si leti

Poza asta e de duminica trecută, din 14 februarie. În ea suntem Leti și cu mine la brunch-ul pe terasa MNAC. Ăla din brațele mele e Dog, cea din brațele ei e Anna, din Frozen, știți voi, ”Let it goooo, let it goooo”. Hmmm, mi se pare cunoscută tipa!, vă spuneți. Nu Anna, Leti. Păi pe Leti o știți și de aici.

io leti rev

Tot noi suntem, dar de data asta pe 31 decembrie, în noaptea de Revelion, în casa ei.

Așa, să revin la săptămâna trecută. Zilei de duminică i-au urmat alte 2-3 zile cu multe grade în termometru și aici am făcut greșeala, m-am purtat ca și când ar fi fost vară: m-am îmbrăcat subțire, am plecat de la sală cu părul ud după antrenament, I did not give a fuck, viața era frumoasă! Citește în continuare „Cum treci printr-o răceală?”

Tendințele mele în comunicare în 2016

E început de an și, de aceea, listele cu ce va fi la modă anul ăsta curg unele după altele. Dacă așa stau lucrurile și pentru că îmi doresc să fiu ceva mai activă, din nou, și pe blog, am zis că un (re)început bun, de încălzire, e și lista mea cu ce va fi la ”modă” în 2016 în acest domeniu.

Spun ”modă” într-un sens mai degrabă ironic pentru că, în realitate, să fii un comunicator bun presupune calități instrinseci care sunt binevenite în orice an ne-am afla. Restul, așa numitele ”tendințe”, sunt mai degrabă tușe, mai groase sau mai subțiri, care se adaugă unei esențe care ar trebui să poată exista și pe cont propriu fără probleme. Adică să aibă valoare prin ceea ce este fără să aibă nevoie de cosmetizare pentru a deveni valoros!

poza

Tendințele mele în comunicare au început să prindă contur încă din 2015 când am început să fac comunicarea pentru două branduri, LadyFIT și Cori Grămescu, și, deci, prin intermediul platformelor on-line aferente fiecărui brand să ”vorbesc” în timp real cu oameni reali. Citește în continuare „Tendințele mele în comunicare în 2016”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑