Siguranța ta și a celorlalți e mai importantă decât dreptatea

Ieri, în autobuzul 381, doi tipi mi-au spus că, dacă nu erau camere de luat vederi, m-ar fi tăiat cu cuțitul.

Totul a început atunci când acești băieți îi spuneau fetei de lângă mine să vorbească cu ei, că e o tipă bună, că ce carne tare are pe ea și tot așa. Tipa a fost politicoasă și i-a rugat în mai multe rânduri să o lase în pace, că nu așa se vorbește cu un om cu care vrei să vorbești. Însă ei nu s-au potolit. A fost momentul în care, pe un ton la fel de politicios și calm, am intervenit și i-am rugat și eu să o lase în pace pentru că o deranjează și e evident că ea nu vrea să vorbească cu ei.

Unul dintre ei a început să îmi spună că am gura mare, că ar trebui să tac, că femeile nu știu când să se oprească. I-am răspuns că ceea ce lui nu-i convine, e exact ce-i face el fetei, care l-a refuzat de mai multe ori și că nu e prea confortabil să treci prin experiența asta, nu? Eram la fel de calmă, de articulată, de politicoasă. El a continuat, ridicând vocea, să îmi spună că a înțeles despre ce e vorba și îmi tot repeta să tac și i-am zis că nu pot să tac pentru că vrea el, că raporturile nu sunt astea – taci tu, femeie, pentru că eu, bărbat, nu vreau ca tu să mai vorbești. Abia în acest moment a intervenit un alt bărbat și le-a spus celor doi să se potolească. Autobuzul era plin.

Apoi, cel mai vocal, a început să țipe că nu-și face el nervi pentru o curvă, curva fiind tipa care nu-i răspunsese la avansuri, că dacă nu era în autobuz cu camere de filmat băga cuțitul în mine, în domnul de lângă mine care sărise pentru noi și, practic, în toți cei care credeau diferit de el. Alți oameni au intervenit și i-au spus să înceteze cu tâmpeniile astea că vor chema poliția. Omul era tot mai agitat. Am crezut de cuviință să-i spun că nu a fost ok ce face pentru că în locul tipei ar putea fi mama, sora, iubita lui și că n-ar vrea ca ele să treacă prin asta, nu? Atunci, de undeva din autobuz, am auzit o altă voce de bărbat care a spus: – Așa e cu femeile, când încep, nu se mai opresc! Am crezut că îmi va sări țandăra, e momentul care m-a înfuriat cu adevărat.

Aproape de Piața Romană, agresorii i-au spus domnului să coboare să i-o tragă, adică să-l bată. A fost momentul în care l-am strâns de mână și i-am făcut semn să stea cu mine. Și eu ar fi trebuit să cobor la aceeași stație, dar am zis că mai bine mai mergem o stație în plus, ca să fim siguri. Cei doi au coborât, au început să dea cu pumnii în coșurile de gunoi din zonă și să-i facă semne domnului să vină la ei. I-am zis domnului să-i ignore. Tipii s-au dus la ușa șoferului și l-au somat să le deschidă, că ne arată ei nouă, tuturor. Șoferul a închis ușile și-a pornit. Eu și domnul am coborât la Piața Victoriei și ne-am văzut fiecare de drum după ce ne-am salutat.

Cu toate astea, am avut sentimentul că, deși făcusem un lucru bun, nu procedasem corect într-o anumită privință, așa că l-am sunat pe tata, fost polițist, să îi zic povestea și să îi cer părerea și, într-adevăr, ceea ce mi-a spus el a fost foarte util așa că o să împărtășesc și cu voi. El mi-a spus că într-o situație în care vedem pe cineva în pericol și în care putem acționa, ideea este să ne gândim cum putem să realizăm un perimetru de siguranță pentru că atacatorii sunt imprevizibili și funcționează strict pe instinct. Sunt nenumărate momentele în care tata mi-a repetat că în lumea de afară puterea argumentului și a logicii s-ar putea să fie egale cu zero, pentru că oamenii sunt diverși și dacă cineva face un gest care ni se pare nelalocul lui, cu siguranță vorba bună s-ar putea să nu ajute pentru că dacă omul ar fi conștient, n-ar face din start măgăria.

În cazul de față, tata mi-a spus că o abordare mai bună ar fi fost să intru pur și simplu în vorbă cu tipa și s-o strâng ușor de mână, semn că sunt acolo s-o ajut, dar că aici e dificil de spus dacă un om se prinde ce ai de gând când faci asta. Sugestia lui tata a fost că atenția trebuie îndreptată spre victimă, nu spre agresor și că ultimul lucru pe care să-l facem e să dăm atenție agresorului care, repeta el, e imprevizibil și mereu trebuie să avem asta în minte pentru că nu știm cât de scurt e drumul de la amenințare la înfăptuirea ei. El mi-a spus că în astfel de cazuri pur și simplu să vorbesc cu victima ca și când suntem prieteni de-o viață astfel încât agresorii să fie lăsați de-o parte, ignorați, până când se extrag ei înșiși din contextul respectiv.

Tata mi-a mai zis că știe că primul impuls al omului e să sară în ajutor și, deci, să combată într-un fel sau altul pe agresor, dar că în realitate strategia de folosit e alta, una care să nu vizeze stabilirea adevărului, sau puterea argumentului, sau trasul simbolic de urechi al celui care e nesimțit. Strategia corectă e cea în care tu vrei să ajuți o victimă și, în același timp, să te asiguri că ea și toți ceilalți sunt în siguranță. Tata a spus că puteam eu s-o pățesc, sau fata, sau domnul care a sărit în apărare, deci că, dacă procedezi greșit în astfel de situații, s-ar putea să angrenezi și alți oameni în situația potențial periculoasă.

Citesc adesea pe Facebook despre situații de tot felul în care oameni aparent de bună credință ajung în contexte în care sunt agresați. Aici aș avea două observații: 1. ideea că noi vom reuși să civilizăm cu vorba bună un om care face ceva greșit e mai degrabă o naivitate; ”merită riscul?” e mai degrabă întrebarea pe care trebuie să ne-o punem, ”la ce folosește dacă fac asta, mai departe că îi arăt eu ăluia cum e corect?” atunci când poate vedem că cineva a parcat pe trecerea de pietoni, de exemplu; 2. siguranța primează și dacă siguranța cuiva e cea care ne preocupă, atunci trebuie să acționăm cu cap, exact pe dos decât bunul simț ne-ar împinge s-o facem, trebuie să te pui realmente în papucii agresorului și să-l vezi cum e – impulsiv, lipsit de rațiune, rușinat dacă e prins asupra faptului și arătat cu degetul, imprevizibil – și, deci, să acționezi cu gândul la asta și cu precauția de rigoare. Dacă omul ăla ar fi fost ca tine, n-ar fi făcut ce face.

Siguranța ta și a celor din jur e mereu mai importantă decât dreptatea!