Unii oameni se nasc cu dor de ducă și acționează rapid în acest sens, adică se dau duși prin lume de la vârste fragede. Alții, ca mine, tărăgănează o astfel de dorință până într-acolo încât vine un moment în care se întreabă dacă și-au dorit vreodată cu adevărat să colinde lumea sau a fost doar o năzuință de-a se pierde pe te miri unde specifică anilor din adolescență când vrei să exiști oriunde, numai acasă nu. Așa că, de fiecare dată când găsesc un aventurier, ascult poveștile lui ca atunci când mi le citea bunica în copilărie și mă întreb, pentru nu mai știu a câta oară, dacă și eu voi fi personaj într-o astfel de călătorie vreodată.
Mi s-a întâmplat, din nou, să cunosc un astfel de om în acest weekend, în satul Ilmbav, din județul Sibiu, când am ajuns la Ferma Bio a lui Eugen și a Danielei, un loc minunat unde acești doi oameni cresc animale, cultivă legume și produc alimente sănătoase în propria ogradă pe principiul biodinamicii, adică respectă ciclurile naturale ale vieții și ale naturii pentru a obține ceea ce au. Cea la care mi-a rămas gândul este Daniela, o nemțoaică născută și crescută în Pădurea Neagră din Germania, care la 19 ani a plecat în lume să-și împlinească destinul de tâmplar pe care a știut dintotdeauna că îl va avea.
Cai la ferma bio a lui Eugen și Danielei.
”Mereu mi-am dorit să călătoresc și abia așteptam să pot pleca de acasă”, spune Daniela, care a crescut într-o familie de țărani cu o gospodărie mică, dar suficientă. ”Îi spuneam mamei că voi porni unde văd cu ochii și ea îmi zicea că bine, bine, faci ce vrei, dar nu credea că am să fac asta cu adevărat până în ziua în care dusă am fost”, povestește Daniela, care e în România de 12 ani și care vorbește o română foarte bună. Ca să nu dea înapoi s-a înscris într-o Organizație a Calfelor unde politica era să nu vii aproape de casă la mai puțin de 50 de kilometri timp de 3 ani și o zi. În caz contrar, nu mai poți deveni meșteșugar. Pe lângă meseria practică, trebuia să ai și forța spiritului și abilitatea de-a te descurca singur, în caz de nevoie, fără să dai fuga la părinți.
”În tot timpul ăsta m-am plimbat în 15 țări. Am plecat de acasă cu numai 5 mărci pe care i-am cheltuit numaidecât pe țigări”, râde Daniela, azi îndrăgostită de cai, animalul ei preferat. A muncit peste tot pe unde a călătorit ca să aibă bani și fiecare experiență a ajutat-o să fie mai puternică și mai încrezătoare în propriile forțe. În România însă a simțit că e acasă încă de când a ajuns aici prima dată. ”Felul în care oamenii făceau agricultură și-și creșteau animalele m-a impresionat, totul părea dintr-o altă viață, așa cum îmi imaginasem și eu de atâtea ori, legătura lor cu pământul era autentică și asta am vrut și eu.” Așa că a rămas aici.
În curtea fermei lui Eugen și a Danielei din satul Ilimbav, Sibiu.
Și-a cumpărat o casă în Marpod, satul de lângă Ilimbav, ambele la aproximativ 30 de minute depărtare de Sibiu, apoi ferma unde a început să muncească. E mândră că grajdul vacilor, pe care îl puteți vedea în fotografia cu caii, are acoperișul făcut de mâna ei, cu ajutoare din sat. Încă meșterește în gospodărie lucruri făcute de ea și se bucură pentru fiecare obiect. Datorită felului de-a fi și muncii pe care o face, ferma ei a intrat în circuitul de brunch-uri săptămânale pe care asociația My Transylvania le organizează de ani buni și care în acea zonă sunt foarte populare.
La o astfel de masă am ajuns și eu în sâmbăta în care am cunoscut-o pe Daniela și când am avut ocazia să gust din toate preparatele create cu ingrediente locale, de la ferma ei, fie că vorbim despre jumări, brânză, carne, legume sau bine cunoscutele băuturi alcoolice ca rachiul, țuica, vinul pe care le-am degustat cu mare plăcere. Ca să participi la un astfel de brunch, trebuie să te înscrii din timp pe o listă și apoi poți veni fără nicio problemă. În ziua în care am fost eu, locul a fost plin, atât cu localnici, cât și cu turiști străini, majoritatea, de asemenea, nemți. Evenimentele au loc din luna mai și până în septembrie, în gospodăriile de lângă Sibiu, iar prețul de participare e de 75 de lei/persoană. Mai poți ajunge la următoarele dacă verifici calendarul evenimentelor.
Autoservirea cu preparate locale din curtea fermei.
Aceste brunch-uri, dar și alte evenimente conexe care vor să facă cunoscută cultura gastronomică a Transilvaniei și preparatele locale cu produse bio muncite în gospodării și ferme de pe lângă Sibiu vor face parte între 1 și 4 septembrie din festivalul ”Transilvania gastronomică”, care în acest an va ajunge la a doua ediție. De la brunch-uri pregătite de localnici, cine cu rețete vechi de 150 de ani reinterpretate, degustări la micii producători, momente culinare și culturale în Piața Cibin, sesiuni de live cooking și până la concursuri pentru public și dezbateri pe tema noii bucătării transilvănene (New Transylvanian Cuisine), evenimentele se adresează atât publicului larg și curios, cât și specialiștilor.
Eu am avut ocazia să îi cunosc pe o parte din acești oameni și să degust preparate pe care le poți găsi și tu la eveniment, dar mai ales să înțeleg pentru ce trag ei: pentru o mai bună înțelegere și o mai mare apreciere a ceea ce se realizează la nivel local din punctul de vedere al gastronomiei, pentru o mai bună legătură între productori și clienții finali și cu girul restaurantelor locale care pot sprijini, alături de noi toți, producția locală de alimente, astfel încât gospodarii să aibă elanul de-a face mai departe ce știu mai bine, dar și banii necesari pentru asta.
Cățel din curtea fermei, pe spate de la atâtea bucate extraordinare.
Urmărește Asociația My Transylvania și pe Facebook și vezi programul lor cu ocazia evenimentului ”Transilvania gastronomică” unde te încurajez să ajungi, să mănânci și să te bucuri. Sunt turiști străini care ar da orice să aibă la îndemână astfel de experiențe, sunt străini care, la fel ca Daniela, cutreieră lumea-n lung și lat ani de zile pentru ca, odată ajunși în România, să poată spună, cu inima deschisă: Sunt acasă!
