Despre cum am cunoscut un străin în autobuz și am aterizat cu el la o cafea.
Ce zi a săptămânii era, Adrian? Mai ții minte? Trebuia să mă întâlnesc cu tine la Piața Romană, în față la KFC, să îți dau o factură. Ți-am zis să ne vedem la 19.00, dar mi-ai spus că 18.45 e mai bine, că trebuie să ajungi acasă și apoi la un majorat. Pot la 18.45? Am putut, n-a fost o problemă! Toată schimbarea asta de ultim moment a dus la o serie de întâmplări care mă face să scriu azi textul ăsta.
Sunt în stația de autobuz de la Piața Dorobanți și ceasul e cam 18.20, ora aia în care, în oraș, balamucul e la cote maxime. Dar cand nu e balamuc în București? Mă urc într-un 301, parcă asta era și, cum urc scările, fac dreapta, apuc bara și rămân în dreptul unui scaun unde stă un tip care se dă pe telefonul mobil. Asta fac și eu, mă dau pe telefon, de fapt știu exact ce fac, îmi programez o melodie pe repeat, îmi place mult și nu mă mai satur de ea.
Ollie Trew
”Încotro e Piața Romană?” Întrebarea vine de la blondul în dreptul căruia stau. Vorbește o română chinuită, îi răspund deci în engleză. Îmi place când pot să vorbesc în engleză. Îi explic că e la capăt de linie, că dacă n-ar fi trafic ar ajunge repede la destinație, dar că, în condițiile astea, o să mai dureze ceva. Că poate ar fi mai bine să meargă pe jos și, când îi spun asta, mă gândesc că poate ar fi mai bine să merg și eu pe jos să nu întârzii la întâlnirea cu Adi.
”Uite, aici e bine să cobori”, îi spun. Ne-am târât o stație și, acum, că am trecut de liceul I.L.Caragiale, să meargă pe jos e opțiunea cea mai bună. ”De fapt, am să cobor și eu cu tine”, îi zic. Așa că ne dăm jos împreună și-o luăm la pas alert pe Calea Dorobanților. Întind mâna. ”Andreea”, zic. ”Ollie”, vine răspunsul lui. E în vacanță în România, a venit aici cu iubita lui, româncă, și-o să stea o vreme, că poate, e freelancer și business-ul pe care-l are îl poate face de oriunde atâta vreme cât are un laptop cu el.
”Producție video”, zice, ”asta fac. Adun povești ale oamenilor și-apoi le spun mai departe.” Îmi place ce face, asta fac și eu. În plus, e pasionat de sport, aleargă maratoane și participă la triatloane și e un beatboxer talentat, a început la 19 ani să facă sunete cu propria voce și și-a încheiat ”cariera” în zona asta pe la 25 de ani când a început să aibă probleme cu gâtul și a urmat tratament medical să-și revină, ”speech therapy” îmi spune că se numea.
După o scurtă perioadă în advertising, la Saatchi & Saatchi în Londra, a renunțat și la asta și a început să lucreze la o companie de producție video înainte să o înceapă pe-a lui. Deși nu a avut niciodată teamă să vorbească cu oameni necunoscuți, treaba asta era nouă pentru el, să-i oprească pe stradă și să le pună, la microfon, în fața camerei, tot felul de întrebări. ”Mi-a plăcut să mă conectez cu ei! Așa mi-a venit ideea că, poate, aș putea să mă pun mai mult în slujba oamenilor și să îi ajut să obțină mai multe de la ei înșiși și de la viață, în general, să aibă un mai bun acces la oportunitățile din jurul lor printr-un zâmbet, o mai mare deschidere spre dialog, în ideea că nu știi niciodată cine stă în lift lângă tine și cum poate omul ăla să te ajute ori cât e dispus să facă lucruri pentru tine dacă îl întrebi”, spune Ollie.
Crede că oamenii sunt mereu gata să vorbească despre ei dacă are cine să-i asculte. ”Wow, păi îmi place să văd sclipirea din ochii lor atunci când vorbesc despre ce îi pasionează. Mă interesează de ce oamenii fac ce fac și, mai ales, de ce nu fac mai des ceea ce iubesc. Pentru mine viața este despre pasiune și bucurie și bucuria asta vine mai ales când ne simțim conectați cu cei din jurul nostru, familie și prieteni, deopotrivă.”
Împărtășirea poveștilor pe care le adună cu un public numeros l-a făcut pe Ollie să-și dea seama că interconectarea e cheia. ”Ce mă încântă e că nicidoată nu știm cu cine urmează să ne întâlnim! Nu știi niciodată dacă persoana de lângă tine e viitorul tău angajator, viitorul tău iubit sau omul care te va ajuta să slăbești, de exemplu, dacă asta e ceea ce îți dorești. E în puterea noastră să dăm mereu de oamenii potriviți dacă asta ne dorim și dacă ne dăm un pic silința, prin exercițiu, în direcția asta”, explică Ollie.
Ce iubește britanicul? Să cunoască oameni, yoga, meditația, viața sănătoasă. Toate astea îl fac să spună că să iubești ce faci e un lucru cool și cumva subapreciat în zilele noastre unde, dimpotrivă, să detești ce faci și totuși să te chinui cu chestiile care-ți displac pare să fie norma.
Să ne conectăm în mod conștient
Ollie spune că, din experiența lui, de cele mai multe ori ne conectăm în mod accidental cu oamenii din jurul nostru și majoritatea oamenilor fac asta. Cum ar fi însă dacă am atrage ceea ce gândim? Nu e nimic Sci-fi în treaba asta, e vorba pur și simplu despre intenția clar canalizată spre ceea ce ne dorim să obținem. Nu e vorba neapărat de puterea gândului! Când vine vorba despre relațiile dintre oameni, să ne dorim să intrăm în vorbă cu X sau Y pentru că ni se par simpatici și credem că am avea ceva de împărțit cu ei sau măcar am putea să încercăm să vedem dacă e ceva acolo, e cât se poate de simplu.
”Ca să creștem trebuie să ne depășim fricile, nu e altă cale. De obicei, când ne aflăm în preajma lui a face ceva nou, prima senzație pe care o experimentăm e rezistența. Să intri în vorbă cu cineva și să te conectezi, oricât ar părea de banal, e de fapt greu. De aceea, emailul sau mesageria online au înlocuit mult din interacțiunea asta directă. Faptul că nu presupune participarea fizică, în plan real, față în față cu un altul, face comunicarea mult mai ușoară. Dar se pierd multe aspecte care vin numai când ești în prezența cuiva. De exemplu, bucuria, sentimentul că suntem iubiți sau apreciați și că ne putem exprima pe noi înșine în voie, în toată dimensiunea noastră”, explică Ollie. ”Putem fi tot ce ne dorim dacă suntem gata să renunțăm la siguranța propriilor convingeri și la predictibilitate.”
Ollie în timpul unui seminar la Londra
Criza comunicării pentru Ollie înseamnă renunțarea la micile gesturi care, de fapt, înseamnă atât de mult. Să zâmbim oamenilor pe stradă, să mulțumim celor care ne ajută oriunde, să încercăm, pe cât posibil, să vorbim și pe limba celorlalți, fără a avea neîncetat pretenția că alții trebuie să fie mereu cum suntem noi.” Când intri în legătură cu cineva și îți bazezi interacțiunea pe respect și iubire, oamenii vor fi mereu OK cu tine”, spune el. Crede că ultima redută a interconectivității între oameni este să devenim conștienți atunci când intrăm în relație cu cineva, să fim prezenți în legătură cu starea de fapt a situației în care ne aflăm și a omului pe care-l avem în față. ”Îmi place să ies în lumea asta și, ca un experiment, să văd cu ce fel de oameni mă pot conecta în mod conștient. Cu cât mă pun pe mine la încercare mai mult în tot felul de contexte, cu atât îmi dau mai bine seama cine sunt și ce pot să fac.”
Cum să ne conectăm în mod conștient?
Odată ce Ollie a descoperit că îi place să cunoască oameni și să se conecteze cu ei, i-a venit ideea că i-ar putea învăța și pe alții să facă treaba asta, indiferent de locurile în care se află la un moment dat. Așa că a început să țină workshop-uri pe această temă. Totul însă pleacă de la conectarea cu sine pentru că atunci când înțelegem cine suntem, devenim conștienți de oamenii pe care îi vrem în jurul nostru și începem să ne comportăm ca atare. ”Când te conectezi cu sens cu cineva, interacțiunea aceea devine cu mult mai puternică și mai plină de semnificație, ne împlinește puternic la un nivel personal, ne împlinește dorințele. Pentru mine, fiecare interacțiune poate fi o oportunitate de aur de a face ziua cuiva mai bună decât era până să se întâlnească cu mine.”
Planul lui este să călătorească în perioada următoare în cât mai multe locuri din lume și să vorbească oamenilor despre viziunea lui. De asemenea, lucrează la o carte cu titlul ”Art of Connection” pe care apoi vrea s-o promoveze printr-un tur în jurul lumii pentru a crește nivelul de conștientizare al oamenilor în legătură cu felul în care relaționează unii cu ceilalți.
În România, Ollie Trew va ține primul lui workshop duminica aceasta, pe 17 ianuarie, la Incubator107, între orele 16.00 și 18.00. Participarea este 30 lei. Cum a luat naștere workshop-ul ăsta? În ziua în care m-am întâlnit cu Ollie în autobuz și am mers cu el până la Piața Romană, m-am întâlnit și cu Adrian, pentru care și plecasem spre centru, și i-am făcut cunoștință cu Ollie. Așa am ajuns toți trei la cafea! Adrian a fost ucenicul meu la workshop-ul pe care l-am ținut în decembrie la Incubator107, așa că el a avut ideea să îi propună lui Ollie colaborarea asta. Ollie a spus DA și, cum s-ar spune, restul e istorie!
Întâlnirea noastră însă cred că rămâne cel mai bun exemplu de legătură făcută cu cap, de către Ollie, și complet la plesneală de către mine, conector inconștient, dar cu bulan, așa cum am fost, în fapt, cam întotdeauna când am avut parte de legături semnificative, personale sau profesionale!
