Am cunoscut-o pe Patricia Dima în anii de facultate când, printr-o prietenă comună, Andreea, am ajuns prin aceleași cercuri. Am fost mai degrabă cunoștințe decât prietene, dar am continuat să o urmăresc și după ce s-a mutat în Australia, pentru a doua oară, cu familia. De ce scriu despre Patricia? Pentru că în Australia, Patricia și-a dat seama că îi plac femeile atunci când, într-o seară, într-un club i-a căzut cu tronc una, care, ulterior, pentru o vreme, i-a devenit și parteneră de viață. Pentru că ieri a început săptămâna diversității care se va încheia pe 23 mai cu Marșul Diversității și pentru că anul acesta se sărbătoresc 10 ani de când, și în România, acest eveniment capătă din ce în ce mai multă vizibilitate cu scopul de a genera acceptarea, la nivel macro, a comunității LGBT, am vorbit cu Patricia despre coming out-ul ei și despre ce înseamnă să fii parte din comunitatea LGBT din Australia.
Patricia Dima
foto: Nicolette Panagenas
Cine ești tu, Patricia?
Am 29 de ani și am plecat din țară pentru prima dată în anul 2001. Decizia a fost luată de tata. Pe vremea aia erau două opțiuni: Canada sau Australia. S-a decis pentru Australia. Climatul cald a jucat un mare rol în decizia luată (râde). Am venit aici cu viză de rezident permanent, dar, după un an de zile, în care am plâns de dor de casă în fiecare zi, ne-am întors în România. Decizia de a mă întoarce înapoi în Australia am luat-o, din nou, prin februarie 2007. Motivele au fost multe, dar cel mai important a fost faptul că studiam la Universitatea din București, Facultatea de Limbi Străine și mi-am dat seama că nu voi ajunge nicăieri cu diploma pe care aș fi avut-o la sfârșit, aici. Îmi dorisem să devin make-up artist de pe la 16 ani (n.red. în Australia, Patricia este Pro Artist la M.A.C Cometics), dar în România nu existau oportunități de a merge pe calea asta. Așa că în septembrie 2007 m-am mutat înapoi în Australia. Ai mei se mutaseră deja înapoi, așa că tranziția a fost ușoară din punct de vedere logistic. Primul an a fost groaznic. Eram la capătul lumii, departe de tot ce știam si de toți cei importanți în viața mea. După multe lupte cu mine însumi, m-am înscris în sfârșit într-un curs de make-up și-am început treaba în februarie 2009.
Când ți-ai dat seama că îți plac femeile?
În decembrie 2008, înainte să fac o vizită de Crăciun în România, am început să umblu prin cluburi gay, prin noile cunoștințe pe care mi le făcusem. Pe vremea aia eram încă, în capul meu, foarte “straight”, nici nu-mi trecuse prin cap că aș putea vreodată să fiu atrasă de același sex.
Într-o seară, cu o săptămână înainte să plec spre România, eram la coadă la intrarea unui club gay. Prietenii mei erau deja înăuntru. Așteptam răbdătoare la coadă când am observat o tipă cu creastă roșie, îmbrăcată în blugi, cămașă, cravată și o vestă. Eram fascinată! Atunci am știut că ceva în mine se schimbase. Într-un final, am fost prezentate una alteia. O chema Stevie. Până și numele ei was oozing coolness. În seara aia s-au deschis porțile larg către o lume nouă, complet diferită de tot ce știam până atunci. And the rest, as they say, is history.
Patricia (dreapta) și prietenele ei.
Cum a fost experiența de a accepta că faci parte din comunitatea LGBT?
Nu a fost atât de greu să accept ceea ce sunt, mai greu a fost să explic celor din jur că dintr-o dată mă simt atrasă de ambele sexe. Multă lume nu m-a crezut, prietenii mi-au spus că o fac doar pentru atenție, că sunt lacomă și că ar trebui să aleg. Iar treaba asta a venit din partea unor persoane gay. A durat câțiva ani până când lumea a înțeles că I mean business (râde).
Care au fost primele persoane cărora le-ai spus că îți plac femeile și cum au primit ele această veste?
Nu am spus niciodată “sunt gay”. Nimănui. Pentru că fusesem “straight” o viață întreagă și nu am considerat că mă pot pune în categoria ”gay”. Sora mea trecuse deja prin experiența de “coming out”, dar în cazul ei cred că toată lumea știa deja. Semnele erau acolo de când era mică. Într-o zi, ea s-a decis să le spună și alor mei (care pe vremea aia erau înapoi în România). Reacția lor a fost mult mai bună decât ne-am așteptat. Eu am așteptat câțiva ani înainte să le spun. Decizia am luat-o când urmau să vină înapoi în Australia, iar eu eram într-o relație de un an de zile cu partenera mea și locuiam deja împreună. Și de această dată, răspunsul lor a fost foarte ok. Mi-au spus că atâta timp cât sunt fericită, they will support me.
Patricia la Sunwaves în 2014.
Cum este să faci parte din comunitatea LGBT din Australia?
Să fii gay în Australia este mult mai ușor decât ar fi în alte țări. Ca peste tot în lume, vor fi acei oameni care nu vor accepta niciodată comunitatea gay. Homofobia există și aici. Cred că în România problema e că, în comparație cu Australia, homosexualitatea a fost aproape inexistentă, ca temă de dezbatere și realitate a societății, până în anii recenți (n.red. legea 200, care incrimina penal relațiile homosexuale a fost abrogată în anul 2001 de guvernul Năstase). Australia are câteva decenii în spate și cred că în România it’s a matter of time. Încet, foarte încet, cu schimbarea generațiilor, va deveni acceptabil. Cred că generația noastră a deschis poarta spre “open mindedness”.
Care sunt drepturile pe care o persoană din comunitatea LGBT le are în Australia?
În Australia, drepturile gay sunt într-o continuă dezvoltare. Relațiile gay pot fi înregistrate în mod legal și recunoscute. Ai aceleași drepturi ca orice alt cuplu, mai puțin căsătorie. Din păcate, cei aflați la putere nu vor să legalizeze încă acest aspect. Tony Abbott, prim ministrul Australiei este cunoscut drept homofob, în ciuda faptului că sora lui este o lesbiană declarată și activistă (râde). Dar cred că în următorii ani vom vedea legalizarea căsătoriei între persoanele de același sex în Australia.
Patricia (dreapta) împreună cu prietenii.
Care sunt oportunitățile pentru un membru al comunității LGBT din Australia când vine vorba de petrecerea timpului liber?
Comunitatea gay e mare aici și mereu în creștere. Sunt cluburi gay peste tot și o multitudine de evenimente gay. Anul asta am sărbătorit 20 de ani de Pride March în Melbourne, statul în care locuiesc. În fiecare an, în ianuarie, avem un festival care se cheamă Midsumma. E în aer liber, în general într-un parc. Prima parte a zilei e carnaval și picnic. Mâncare, băutură și voie bună. La 7 seara se transformă într-o mare petrecere cu muzică bună și o atmosferă foarte mișto. La începutul lui februarie avem Pride March. O stradă întreagă este blocată, fără acces pentru mașini. Parada gay începe pe la 12 și ține vreo două ore, după care toată lumea petrece într-un parc, lângă plajă. Cluburile se deschid pe la 4-5 după-amiaza în ziua aia. Cel mai mare eveniment gay din Australia este Mardi Gras în Sydney. Anul ăsta am aniversat 37 de ani de Mardi Gras (râde). Orașul este inundat în fiecare an de sute de mii de oameni din toate părțile lumii. Este o experiență incredibilă!
Care este atmosfera publică din Australia când vine vorba despre comunitatea LGBT? Un cuplu format din persoane de același sex se poate ține de mână și se poate săruta într-un loc public?
Din fericire da, cuplurile gay pot și se țin de mână pe stradă, se sărută în public și se pot comporta ca orice alt cuplu. Bineînțeles, vor fi acei oameni pe ici, pe colo care se uită, dar nu este nimic ieșit din comun să arăți afecțiune în public dacă ești într-o relație gay. Din fericire, bat în lemn, deocamdată n-am avut nici o experiență neplăcută din punctul ăsta de vedere (râde).
Patricia Dima.
foto: Nicolette Panagenas
Care este discursul public în ceea ce privește comunitatea LGBT în Australia?
După cum am spus, primul ministru al Australiei e un dobitoc (râde). Dar sunt foarte mulți parlamentari care sunt pro gay marriage, deci e doar o chestie de timp până situația se va schimba. Actorii, artiștii, vedetele, în general, sunt pro. De exemplu, Kylie Minogue e cea mai mare suporteră și spokesperson pentru comunitatea LGBT. Este considerată “gay icon”.
Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai înțeles despre diveristate datorită faptului că locuiești în Australia?
În Australia, diversitatea este foarte importantă, nu doar din punctul de vedere al sexualității, cât și a existenței diferitelor naționalități, culturi, rase, religii. Când locuiești aici, devii mult mai deschis, înveți să accepți și să apreciezi diversitatea. La sfârșitul zilei, suntem cu toții oameni, vrem să fim fericiți, iubiți si acceptați pentru ceea ce suntem și pentru contribuția pe care o aducem în lume, indiferent de alegerile noastre de lifestyle.
0 comment
Am sotie bi si ma mandresc cu asta 🙂 (vorba vine), si-a dat seama ca are inclinatii pentru partea cealalta pe la 20 de ani, a experimentat atunci o singura data. Am incurajat-o acum 2 ani sa exploreze mai mult, cand s-a cuplat nepremeditat, la o petrecere pe plaja cu o alta fata. De atunci e mai fericita si mai implinita. Nu ma deranjeaza relatiile ei extraconjugale, din contra, ma bucura, ca sa nu mai zic ca anumite aspecte ale viatii noastre de cuplu s-au imbunatatit de atunci.
multumesc pentru comentariu, mi-ar placea sa vorbesc cu tine ca ai deschis un subiect interesant si mi se pare curajos ca accepti sa vorbesti despre asta. asa ca daca ti se pare interesant, as vrea sa iti trimit cateva intrebari pe aceasta tema. 🙂