Am fost la Sibiu în primele patru zile ale festivalului de film documentar Astra, ajuns la cea de-a 26-a ediție, și-ți spun ce să vezi dacă ai în plan să faci turism cultural în acest sfârșit de săptămână și să ajungi acolo.
E greu să alegi ce să vezi când ai peste 140 de producții internaționale la dispoziție, cu teme dintre cele mai diverse
Sibiu e orașul din România care din 2007, de când a fost capitală culturală europeană, a rămas cunoscut pentru acest lucru și, deci, cel mai adesea turiștii care vin aici o fac fie pentru frumusețea locurilor, fie pentru că e rost de vreun festival de teatru sau de film la care merită să mergi, așa cum sunt FITS (Festivalul Internațional de Teatru) sau AFF (Festivalul de Film Astra). Aș mai adăuga aici un spectacol-eveniment care, deși se joacă de peste 12 ani (premiera lui a avut loc în septembrie 2007), reușește în continuare să atragă public numeros și să fie sold-out. E, bineînțeles, vorba despre ”Faust” în regia lui Silviu Purcărete.
Astăzi o să-ți povestesc despre festivalul de film documentar Astra (14-20 octombrie), unul dintre cele mai longevive evenimente de gen din România, căci în 2019 el a ajuns la cea de-a 26-a ediție. Am avut și eu ocazia în acest an să particip pentru prima dată la el, căci rămăsese singurul eveniment cultural de amploare din Sibiu la care nu ajunsesem până acum. Însă prin generozitatea organizatorilor am avut șansa să mă bucur, timp de patru zile, de o mulțime de documentare românești și internaționale. Să le văd pe toate ar fi fost o misiune imposibilă fiindcă în ediția aceasta au fost prezentate 126 de filme din 45 de țări de pe 5 continente, grupate în 12 programe tematice. Ele au fost proiectate în șase săli distincte din oraș, la care li s-au adăugat și domurile din Piața Mare (Full Dome și VR), unde noile tehnologii au făcut valuri.
Curiozitatea nu are vârstă: realitate virtuală pentru doamne care țin pasul cu tehnologia
Pentru că weekend-ul se aproapie cu pași repezi, m-am gândit să îți recomand trei dintre documentarele pe care le-am văzut în aceste zile și pe care ai și tu șansă să le vezi dacă îți petreci acest final de săptămână în Sibiu (sau dacă ești de acolo), pentru că unele dintre ele au parte de mai multe proiecții. Sunt documentare pe care le-am considerat deosebite fie pentru că ele cuprind imagini de arhivă, unice, care nu au mai fost prezentate până acum, fie pentru că oferă lecții de viață impresionante. Citește în continuare și află ce filme mi-au rămas în minte și-n inimă în aceste zile și de ce cred că ar fi un câștig să le vezi și tu!
A THOUSAND GIRLS LIKE ME/ O MIE DE FETE CA MINE
Regia: Sahra Mosawi-Mani/ Afghanistan
Se va proiecta sâmbătă, 19 octombrie, la ora 21:00, la Cinema Ion Besoiu (Sala Mică), în prezența regizoarei, care apoi va participa la o sesiune de Q & A cu publicul.
Khatera are 23 de ani și de ani de zile tatăl ei o abuzează psihic și fizic. Din cauza asta, femeia a născut deja un copil și e însărcinată cu al doilea, ambii aparținând tatălui ei. Familia e neputincioasă, căci atât mama Khaterei, cât și frații ei au parte de același tratament, iar legea e, de asemenea, nedreaptă. Deși incestul și abuzul sunt condamnate de justiția afghană, în realitate femeile care au parte de rele tratamente nu sunt protejate de sistemul juridic. Dimpotrivă, sunt percepute, adesea, ca vinovate, bănuite că au făcut ceva ca să înfierbânte bărbatul.
La finalul proiecției, sesiunea de Q & A cu regizoarea a pus, din nou, publicul pe gânduri
Sătulă de viața pe care o trăiește, Khatera face un ultim gest pentru a atrage atenția asupra situației în care se află și pentru a-și căuta dreptatea: merge la televiziunea locală din Kabul și povestește în fața întregii națiuni prin ce trece acasă. Deși acțiunea ei are efect, căci tatăl este arestat, Khatera și mama ei trebuie să îndure scepticismul tuturor, violența unchilor care o amenință cu moartea și din cauza cărora trebuie să se mute mereu într-un alt loc și incertitudinea că justiția își va face treaba și-i va da tatălui ei o pedeapsă aspră.
Sahra Mosawi-Mani e regizoarea filmului ”A Thousand Girls Like Me”
Regizoarea afghană Sahra Mosawi-Mani a urmărit această poveste timp de patru ani, supunându-se, la rândul său, pericolelor care planau și asupra Khaterei, însă, la fel ca personajul ei, a avut tăria de caracter să reziste și să-și ducă filmul la bun sfârșit. Deși Mosawi-Mani a studiat regia în Londra, Marea Britanie, ea a ales să se reîntoarcă acasă, în Afghanistan, și să trăiască acolo, înconjurată de război și de bombe-capcană, pentru că oricât de rău ar fi, ”home is sweet home,” mi-a spus ea, atunci când am întrebat-o la finalul proiecției în sesiunea de Q & A de ce a făcut această alegere.
REBELI CU O CAUZĂ/ REBELS WITH A CAUSE
Regia: Dobrivoie Kerpenisan/ România
Se va proiecta vineri, 18 octombrie, la ora 18:00, la Sala Thalia în prezența regizorului, care apoi va participa la o sesiune de Q & A cu publicul.
Fotografie realizată de Dobrivoie Kerpenisan în decembrie 1989 în comuna Sânpetru Mare de lângă Timișoara
E decembrie 1989 când fotograful Dobrivoie Kerpenisan, student în Germania, vine în vizită la bunicii care locuiesc în comuna Sânpetru Mare de lângă Timișoara. Numai că, între timp, la Timișoara, pe 16 decembrie, începe Revoluția Română, iar veștile despre ce se-ntâmplă în oraș, unde oamenii protestează și unii mor împușcați, sunt aduse în comună de Adriana, o asistentă medicală care face zilnic naveta între cele două locuri.
Impresionată de schimbările care au loc și de curajul timișorenilor, ea îi adună pe localnicii din Sânpetru Mare în centrul comunei cu ajutorul clopotelor de la cele trei biserici – română, maghiară și sârbă – și le povestește ce a văzut, apoi îi îndeamnă să pornească împreună propria revoltă. Începe astfel un protest ad-hoc la care, mai îndrăzneți sau mai sceptici, oamenii participă. Scriu lozinci, sparg tablouri cu Ceaușescu și cer libertatea. Toate astea sunt fotografiate de Dobrivoie Kerpenisan, care obține astfel o arhivă cu imagini unice, necunoscute marelui public.
Fascinația unui film care te ține cu sufletul la gură
Peste trei decenii, Dobrivoie Kerpenisan ajunge la câțiva dintre protagoniștii fotografiilor de atunci și, după ce face interviuri cu ei despre cum își aduc aminte acea zi a protestului lor, le arată, pentru prima dată, pozele istorice în care ei se redescoperă, retrăind emoția acelui moment și amintindu-și ce dorințe însoțeau lupta lor și câte dintre ele au devenit azi realitate.
Pentru mine a fost un documentar emoționant atât datorită subiectului, mai ales că anul acesta se împlinesc 30 de ani de la Revoluția Română, cât și datorită poveștilor unor oameni care au avut curajul să își riște viața și să strige împotriva comunismului pentru a cere libertate pentru toți românii. Unii dintre ei au plătit această îndrăzneală cu prețul vieții și, indiferent de ceea ce s-a dovedit a fi fost, peste ani, Revoluția Română, și datorită oamenilor care au ieșit atunci în stradă, noi putem astăzi să spunem sus și tare orice ne trece prin cap și să trăim așa cum o facem.
THE NIGHT OF ALL NIGHTS/ NOAPTEA CEA MARE
Regie: Yasemin Șamdereli/ Germania
Se va proiecta sâmbătă, 19 octombrie, de la ora 21:00, la Astra Film Cinema 1.
Ca să nu credeți că filmul documentar abordează doar teme triste și greu de digerat, închei acest top 3 cu unul vesel, despre cupluri căsătorite de peste 60 de ani și, deci, despre ”rețeta” conviețuirii fericite pe termen atât de lung. Căci, nu-i așa, cum reușesc unele cupluri să rămână împreună, ”happily ever after”, este una dintre întrebările care ne macină azi pe mulți dintre noi.
Întrebarea asta și-o pune și regizoarea Yasemin Șamdereli. Deși e proaspăt căsătorită, ea trece curând printr-o dilemă și simte că nu va putea fi măritată pentru totdeauna și că, mai bine, divorțează. Dar nu-și dorește să abandoneze lupta prea devreme, așa că-și propune să se-ntoarcă spre cei care au rămas căsătoriți pentru totdeauna și să afle de la ei ce înseamnă o relație reușită și, mai ales, cum se menține ea.
Care e secretul unei relații fericite? O întrebare care poate umple o sală de cinema
Filmul urmărește patru cupluri din SUA, Germania, Japonia și India. Bill și Norman s-au întâlnit în anii 1960, Shigeko și Isao sunt împreună din 1951, Kamala și Nagarajayya fac casă bună din 1960, iar Hildegard și Heinz s-au căsătorit în 1960. Cu toții, deci, și-au sărbătorit deja a 60-a aniversare, așa că avem parte de personaje cu o bogată experiență de viață și merită să le ascultăm.
Documentarul, cu toate că nu are nimic excepțional, mi-a plăcut pentru că e amuzant și pentru că, fără a înșira o listă cu secrete despre ce înseamnă o relație reușită, ne dezvăluie, prin poveștile spuse de protagoniști, ”ingredientele” care i-au ținut împreună atâția ani. Printre ele se numără respectul și simpatia reciproce, tandrețea și drăgălășenia și, mai ales, umorul.
ALTE FILME CARE MI-AU PLĂCUT ȘI PE CARE LE POȚI URMĂRI ÎN ACEST WEEKEND LA ASTRA FILM FESTIVAL
Un om informat e un om câștigat
Omul care a vrut să fie liber/ The Man Who Would Be Free, r. Mihai Mincan, George Chiper-Lillemark, Romania – vineri, 18 octombrie, ora 17:30, Sala Gong
Jonathan Agassi Saved My Life/ Jonathan Agassi mi-a salvat viața, r. Tomer Heymann, Germania – vineri, 18 octombrie, ora 21:00, Cinema Ion Besoiu (Sala Mare)
One Child Nation/ Un copil și numai unul, r. Nanfu Wang, USA/China – sâmbătă, 19 octombrie, ora 13:00, Sala Thalia
School of Seduction/ Cursuri de seducție, r. Alina Rudnitskaya, Danemarca – sâmbătă, 19 octombrie, ora 21:00, Astra Film Cinema 2
Vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă la Astra Film Festival 2019? Urmărește site-ul evenimentului.
Te interesează cele mai bune momente foto din acest festival? Dă follow pe Instagram.
Fotografiile au fost preluate de pe pagina Facebook a AFF.
