Oameni, Timp liber

U – July 22 – un film pe care îl trăiești cu sufletul la gură

Aseară am mers să văd, în sfârșit, U – 22 iulie, filmul regizat de norvegianul Erik Poppe, despre masacrul de pe insula Utoya din 22 iulie 2011, când extremistul de dreapta Anders Breivik, atunci în vârstă de 32 de ani, a detonat o mașină-capcană lângă guvernul din Oslo, apoi a omorât 77 de tineri, membri ai Partidului Laburist, care erau în tabără, pe insula aflată la 40 de kilometri de capitala Norvegiei. De ce-a făcut Breivik asta? Pentru că el considera că Partidul Laburist, care era la guvernare la acea vreme, are o politică prea permisivă cu imigranții și că numărul lor în creștere va duce, în cele din urmă, la islamizarea Europei. Pe scurt, a vrut să îi pedepsească.

Filmul, lansat în 2017, la șase ani de la evenimente, urmărește povestea imaginară, dar bazată pe mărturiile reale ale supraviețuitorilor, a lui Kaja, o adolescentă care, în timpul atacului, își pune propria viață în pericol pentru a o găsi pe sora mai mică, Emilie. Situații similare au existat cu adevărat pe 22 iulie 2011, iar pe unele dintre ele le poți citi în cartea ”Unul dintre noi”, scrisă de jurnalista novergiană Åsne Seierstad, și tradusă grozav în limba română de Simina Răchițeanu. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Scurtcircuit: filmul care îți arată tot ce merge prost în România

Pe 16 august 2010, din cauza unui scurtcircuit la o instalație electrică improvizată, secția de neonatologie de la Maternitatea Giulești din București lua foc. Șase bebeluși au murit, iar cinci au rămas cu urme adânci. E povestea reală care a stat la baza lungmetrajului ”Scurtcircuit”, regizat pe Cătălin Saizescu, pe care l-am văzut în acest weekend la cinematograf și de la care, în cele din urmă, am ieșit din sală. Îți spun imediat de ce!

Incidentul oribil de la Maternitatea Giulești e doar una dintre poveștile din acest film, cea principală, în jurul căreia se întâmplă o mulțime de alte micropovești: despre improvizații, despre nepăsare, despre lipsă de proceduri, despre încropeală, despre lipsa de empatie, despre lipsa de emoții, despre ușurința cu care facem business pe seama întâmplărilor din viața copiilor noștri. Pe scurt, în jurul incendiului se strânge o parte din tot ceea ce merge prost în România. Continuă lectura

Standard
Timp liber

Transformarea lui Jacob: Shot Caller

Jacob e un tip obișnuit. Are un job bine plătit, o familie frumoasă și-o viață interesantă. Însă totul se schimbă brusc, într-o seară, când e la volanul mașinii sale alături de soție și prieteni de familie. În timp ce se întorc de la restaurantul la care au petrecut, Jacob trece pe culoarea roșie a semaforului, din greșeală, și mașina e izbită de o alta. Prietenul lui moare, șoferul celeilalte mașini se alege cum ambele picioare rupte, iar Jacob cu o condamnare la închisoare pentru ucidere din culpă. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

În căutarea fericirii

Unele povești par prea bune ca să fie adevărate. Și, cu toate astea, cele mai multe astfel de povești au loc fără ca noi să știm vreodată de ele. În ultimul timp am început să citesc biografii și autobiografii. Și ca orice viață despre care merită să citești, cele ale oamenilor care au și scris despre ele au un moment critic, pe care l-au depășit, și care i-a ajutat să crească. Așa cum ni se întâmplă și multora dintre noi, momentele critice, mai departe de a fi neplăcute, ne oferă, de fapt, o oportunitate: aceea de a deveni mai siguri pe noi și pe ceea ce putem să facem.

O astfel de poveste este și ”În căutarea fericirii” (The pursuit of happyness), un film din 2006, cu Will Smith și fiul său, Jaden Smith, în rolurile principale. Continuă lectura

Standard
Timp liber

Saving Mr. Banks: un film emoționant

În iunie s-a redeschis CinePark, adică cinematograful în aer liber din Herăstrău. Pentru că locuiesc aproape de acest parc, merg des în plimbare p-acolo, mai ales seara, înainte de culcare. Așa că trec și pe lângă ecranul mare de la intrarea dinspre piața Charles de Gaulle și mă opresc pentru câteva minute să văd ce film este.

hera 1

Cinematograful în aer liber din Herăstrău.

Câteodată filmul mă prinde și rămân gură cască până la primii țânțari care năvălesc pe mine. Așa s-a întâmplat și aseară când filmul care tocmai rula când eram în zonă, Saving Mr. Banks, m-a făcut să mă grăbesc acasă și să-l descarc pe laptop ca să-l urmăresc. Bună alegere! A fost unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut în ultima vreme, chiar dacă el a apărut în 2013, însă, cumva, deși auzisem de el, nu reușisem să-l văd. Continuă lectura

Standard
Oameni

WILD: despre pierderea și regăsirea de sine

O să merg până când o să redevin femeia care mama mea credea că sunt”, spune Cheryl Strayed în timp ce străbate, cu chiu, cu vai, cei 1500 de kilometri de Pacific Crest Trail, un traseu de munte din Statele Unite ale Americii, care îi ridică tot felul de piedici pe care e nevoită să le depășească.

Cine era femeia care Cheryl Strayed aspira să devină și cine era femeia care mergea pe drumul anevoios, pe care l-a străbătut vreme de 3 luni de zile?

Aceasta este povestea unei fete tinere, care abia a absolvit magna cum laude facultatea cu dublă specializare în Engleză și Studii Feministe, dar căreia, în ultimul an de studii, îi moare mama, o figură centrală în viața ei, la numai 45 de ani din cauza unui cancer pulmonar galopant. Pe principiul ”azi e, mâine nu mai e”, mama ei, Barbara Anne, zisă ”Bobbi”, dispare fulgerător și reușește astfel să creeze în Cheryl un moment pe care ea îl numește ”genesis story”, moartea și renașterea. Continuă lectura

Standard
Uncategorized

An: e suflet în tot

echipa

E o zi obișnuită cu cirești înfloriți într-un orășel din Japonia când la patiseria de cartier de care se-ngrijește fără prea mare chef Sen, apare Tokue, o femeie de 76 de ani, cu multă energie care pentru o sumă de nimic își oferă serviciile cu atât mai mult cu cât ”șeful”, așa cum i se adresează bărbatului, are nevoie de-o mână dreaptă de lucru.

Îngropat în propriile-i griji, Sen n-are urechi s-asculte dorința femeii de-o viață, aceea de-a lucra într-o patiserie și de-a face dorayaki, un desert specific japonez în care două clătite mici, asemănătoare celor americane, sunt ”lipite” una de alta de pasta numită an care-i, pe scurt, fasole roșie îndulcită. Continuă lectura

Standard