De ce să vii la Astra Film Festival

Și de ce eu mă voi reîntoarce, după ce, anul acesta, timp de patru zile, am vizionat o parte dintre documentare. Dar nu pe cât de multe mi-ar fi plăcut să văd.

În ultimii ani, România a devenit una dintre destinațiile europene pentru turiștii care vor să se simtă bine. La București, Centrul Vechi e plin ochi în fiecare weekend pentru că distracția e peste tot și e ieftină. La Cluj, nu poți să arunci un ac vara, în timpul unor evenimente precum TIFF, Electric Castle, Untold. Iar Sibiul trăiește intens în zilele FITS și Astra Film Festival, care a încheiat recent cea de-a 26-a ediție, fiind unul dintre cele mai longevive happening-uri culturale din țară, cu peste 100 de filme documentare din toată lumea prezentate numai în acest an.

Astra Film Festival a avut în 2019 între 14 și 20 octombrie la Sibiu, într-o toamnă târzie și însorită, cu zile luminoase, numai bune să cutreieri sălile de cinema, dar să te bucuri și de experiențele pe care acest oraș transilvănean le oferă. După ce în 2007 a fost primul oraș din România care a devenit capitală culturală europeană, Sibiul a rămas cu reputația unui loc în care au loc spectacole și evenimente pentru care merită să bați drumul, oricât de lung. Un exemplu care stă mărturie în acest sens de peste 10 ani este ”Faust”, în regia lui Silviu Purcărete, care se joacă, chiar și după atâta timp, cu casa închisă, fiind mereu sold-out. Citește în continuare „De ce să vii la Astra Film Festival”

3 filme pe care să le vezi în acest weekend la Astra Film Festival 2019

Am fost la Sibiu în primele patru zile ale festivalului de film documentar Astra, ajuns la cea de-a 26-a ediție, și-ți spun ce să vezi dacă ai în plan să faci turism cultural în acest sfârșit de săptămână și să ajungi acolo.

spectatori.jpg
E greu să alegi ce să vezi când ai peste 140 de producții internaționale la dispoziție, cu teme dintre cele mai diverse

Sibiu e orașul din România care din 2007, de când a fost capitală culturală europeană, a rămas cunoscut pentru acest lucru și, deci, cel mai adesea turiștii care vin aici o fac fie pentru frumusețea locurilor, fie pentru că e rost de vreun festival de teatru sau de film la care merită să mergi, așa cum sunt FITS (Festivalul Internațional de Teatru) sau AFF (Festivalul de Film Astra). Aș mai adăuga aici un spectacol-eveniment care, deși se joacă de peste 12 ani (premiera lui a avut loc în septembrie 2007), reușește în continuare să atragă public numeros și să fie sold-out. E, bineînțeles, vorba despre ”Faust” în regia lui Silviu Purcărete. Citește în continuare „3 filme pe care să le vezi în acest weekend la Astra Film Festival 2019”

De ce e Cristina Neagu de neoprit?

Pe 18 septembrie, într-un eveniment privat la Apollo 111 în București, Red Bull Media House a lansat filmul ”Cristina Neagu: Un 8 de neoprit”. Filmul poate fi văzut AICI. Am fost și eu printre invitații zilei de miercuri pentru că, așa cum unii dintre voi știu, scriu și pe platforma RedBull.ro.

În 21 de minute, atât cât durează filmul, oricine poate înțelege de ce Cristina Neagu e cea mai bună handbalistă din lume, un rezultat la care a început să muncească încă din copilărie și la care, peste ani, a ajuns datorită iubirii pentru acest sport, perseverenței, determinării, dar și capacității de-a trece peste accidentări și de-a se recupera, de fiecare dată.

participanti mihai stetcu.jpg
Invitații care au văzut în premieră ”Cristina Neagu: Un 8 de neoprit”

Cea mai nouă accidentare, din decembrie 2018, de la Campionatul European din Franța, a însemnat o a treia operație majoră din cariera sa după o ruptură de ligament încrucișat la piciorul drept și aproape un an de zile de recuperare. M-am întâlnit la începutul anului cu ea, în februarie, și am făcut atunci un interviu despre situația ei. Citește în continuare „De ce e Cristina Neagu de neoprit?”

U – July 22 – un film pe care îl trăiești cu sufletul la gură

Aseară am mers să văd, în sfârșit, U – 22 iulie, filmul regizat de norvegianul Erik Poppe, despre masacrul de pe insula Utoya din 22 iulie 2011, când extremistul de dreapta Anders Breivik, atunci în vârstă de 32 de ani, a detonat o mașină-capcană lângă guvernul din Oslo, apoi a omorât 77 de tineri, membri ai Partidului Laburist, care erau în tabără, pe insula aflată la 40 de kilometri de capitala Norvegiei. De ce-a făcut Breivik asta? Pentru că el considera că Partidul Laburist, care era la guvernare la acea vreme, are o politică prea permisivă cu imigranții și că numărul lor în creștere va duce, în cele din urmă, la islamizarea Europei. Pe scurt, a vrut să îi pedepsească.

Filmul, lansat în 2017, la șase ani de la evenimente, urmărește povestea imaginară, dar bazată pe mărturiile reale ale supraviețuitorilor, a lui Kaja, o adolescentă care, în timpul atacului, își pune propria viață în pericol pentru a o găsi pe sora mai mică, Emilie. Situații similare au existat cu adevărat pe 22 iulie 2011, iar pe unele dintre ele le poți citi în cartea ”Unul dintre noi”, scrisă de jurnalista novergiană Åsne Seierstad, și tradusă grozav în limba română de Simina Răchițeanu. Citește în continuare „U – July 22 – un film pe care îl trăiești cu sufletul la gură”

Scurtcircuit: filmul care îți arată tot ce merge prost în România

Pe 16 august 2010, din cauza unui scurtcircuit la o instalație electrică improvizată, secția de neonatologie de la Maternitatea Giulești din București lua foc. Șase bebeluși au murit, iar cinci au rămas cu urme adânci. E povestea reală care a stat la baza lungmetrajului ”Scurtcircuit”, regizat pe Cătălin Saizescu, pe care l-am văzut în acest weekend la cinematograf și de la care, în cele din urmă, am ieșit din sală. Îți spun imediat de ce!

Incidentul oribil de la Maternitatea Giulești e doar una dintre poveștile din acest film, cea principală, în jurul căreia se întâmplă o mulțime de alte micropovești: despre improvizații, despre nepăsare, despre lipsă de proceduri, despre încropeală, despre lipsa de empatie, despre lipsa de emoții, despre ușurința cu care facem business pe seama întâmplărilor din viața copiilor noștri. Pe scurt, în jurul incendiului se strânge o parte din tot ceea ce merge prost în România. Citește în continuare „Scurtcircuit: filmul care îți arată tot ce merge prost în România”

Transformarea lui Jacob: Shot Caller

Jacob e un tip obișnuit. Are un job bine plătit, o familie frumoasă și-o viață interesantă. Însă totul se schimbă brusc, într-o seară, când e la volanul mașinii sale alături de soție și prieteni de familie. În timp ce se întorc de la restaurantul la care au petrecut, Jacob trece pe culoarea roșie a semaforului, din greșeală, și mașina e izbită de o alta. Prietenul lui moare, șoferul celeilalte mașini se alege cum ambele picioare rupte, iar Jacob cu o condamnare la închisoare pentru ucidere din culpă. Citește în continuare „Transformarea lui Jacob: Shot Caller”

În căutarea fericirii

Unele povești par prea bune ca să fie adevărate. Și, cu toate astea, cele mai multe astfel de povești au loc fără ca noi să știm vreodată de ele. În ultimul timp am început să citesc biografii și autobiografii. Și ca orice viață despre care merită să citești, cele ale oamenilor care au și scris despre ele au un moment critic, pe care l-au depășit, și care i-a ajutat să crească. Așa cum ni se întâmplă și multora dintre noi, momentele critice, mai departe de a fi neplăcute, ne oferă, de fapt, o oportunitate: aceea de a deveni mai siguri pe noi și pe ceea ce putem să facem.

O astfel de poveste este și ”În căutarea fericirii” (The pursuit of happyness), un film din 2006, cu Will Smith și fiul său, Jaden Smith, în rolurile principale. Citește în continuare „În căutarea fericirii”

Saving Mr. Banks: un film emoționant

În iunie s-a redeschis CinePark, adică cinematograful în aer liber din Herăstrău. Pentru că locuiesc aproape de acest parc, merg des în plimbare p-acolo, mai ales seara, înainte de culcare. Așa că trec și pe lângă ecranul mare de la intrarea dinspre piața Charles de Gaulle și mă opresc pentru câteva minute să văd ce film este.

hera 1
Cinematograful în aer liber din Herăstrău.

Câteodată filmul mă prinde și rămân gură cască până la primii țânțari care năvălesc pe mine. Așa s-a întâmplat și aseară când filmul care tocmai rula când eram în zonă, Saving Mr. Banks, m-a făcut să mă grăbesc acasă și să-l descarc pe laptop ca să-l urmăresc. Bună alegere! A fost unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut în ultima vreme, chiar dacă el a apărut în 2013, însă, cumva, deși auzisem de el, nu reușisem să-l văd. Citește în continuare „Saving Mr. Banks: un film emoționant”

WILD: despre pierderea și regăsirea de sine

O să merg până când o să redevin femeia care mama mea credea că sunt”, spune Cheryl Strayed în timp ce străbate, cu chiu, cu vai, cei 1500 de kilometri de Pacific Crest Trail, un traseu de munte din Statele Unite ale Americii, care îi ridică tot felul de piedici pe care e nevoită să le depășească.

Cine era femeia care Cheryl Strayed aspira să devină și cine era femeia care mergea pe drumul anevoios, pe care l-a străbătut vreme de 3 luni de zile?

Aceasta este povestea unei fete tinere, care abia a absolvit magna cum laude facultatea cu dublă specializare în Engleză și Studii Feministe, dar căreia, în ultimul an de studii, îi moare mama, o figură centrală în viața ei, la numai 45 de ani din cauza unui cancer pulmonar galopant. Pe principiul ”azi e, mâine nu mai e”, mama ei, Barbara Anne, zisă ”Bobbi”, dispare fulgerător și reușește astfel să creeze în Cheryl un moment pe care ea îl numește ”genesis story”, moartea și renașterea. Citește în continuare „WILD: despre pierderea și regăsirea de sine”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑