Tata nu-i vreun superstar, ok, poate puțin, dar în familia noastră din Calea Floreasca. Însă pentru că e autentic și amuzant am reușit să-l transform într-un personaj simpatic pe care și alții să-l urmărească cu plăcere.
Postam de ceva vreme fragmente din discuțiile mele cu tata când mi-a venit ideea să-i fac și lui o pagină de Facebook pe care să o tratez ca pe o structură independentă cu povești în care el să fie personajul principal. Dan Vasile nu e vreun tip public, recunoscut de oameni pe stradă, poate doar de cei din cartierul Floreasca, unde locuiește, și asta din multe motive printre care cele mai importante sunt că e un tip prietenos și care ajută pe oricine are nevoie și, deci, se face ușor remarcat.
Când am început să-l aduc în poveștile mele de pe Facebook am făcut-o pentru că cred că lucrurile pe care le are de spus sunt valoroase – un sfat bun, o remarcă acidă, dar adevărată, un fel relaxat de-a fi și de-a comunica – și pentru că sunt mândră de părinții mei pe care-i consider ca făcând parte dintr-o specie rară de oameni normali, veseli, autentici, care m-au crescut după chipul și asemănarea lor. Așa că, în mod natural, cum am făcut cu mai toți oamenii despre care am scris vreodată pe blog și pe Facebook, am scris despre tata pentru că e genul de om care te face să simți, care transmite și care, cu ajutorul meu, poate să devină mai vizibil. Pentru mine să-i fac pagină de Facebook și să-l promovez e o distracție!
De ce este el un personaj care ar putea fi relevant și pentru alți oameni?
Este tată și are experiență de părinte, una care face notă discordantă cu ”părințeala” zilelor noastre.
Poziția din care scriu despre el este cea de fiică. Într-o mare de teorii și discuții despre cum să-ți crești copilul, tatăl meu e o gură de aer proaspăt pentru că eu, fiica lui, am 30 de ani și, deci, sunt rezultatul filosofiei lui despre cum crești un copil. În plus, ce crede el despre cum să crești un copil poate fi ușor arătat prin mine. Mulți spun că sunt un om vesel, relaxat, muncitor și creativ, fără ifose și angoase, care trăiește simplu și cu bucurie. Poate că e și-n natura mea ceva care le-a aliniat pe toate așa, dar, cu siguranță, și alor mei li se datorează mult din cum sunt. Așa că ce scriu azi despre el e un alt mod de-a vorbi despre părinți, copii și educație. Mai multe despre ce crede el despre a fi părinte veți putea citi în curând într-un interviu pe care îl va oferi unui site de parenting.
Are umor.
Într-o lume în care tot mai mulți oameni dau lecții și vorbesc despre tot și toate cu sentimentul pustnicului retras în munți care-a dibuit viața pe toate părțile, tata crede că cea mai bună atitudine e umorul. Să râzi de alții și de tine te aduce cu picioarele pe pământ când te iei prea mult în serios. Și el a făcut asta dintotdeauna cu sine și cu noi, mama și cu mine. E un fel de-a aborda viața pe care și eu mi l-am însușit. În plus, replicile lui mă fac să râd. Și nu numai pe mine!
E autentic.
Îl numesc personaj, dar e persoană în carne și oase și cine-l știe personal sau îl va cunoaște, poate spune că ce scriu despre el e adevărat, așa e și-n realitate. Tata nu are priză la public doar pentru că scriu eu despre el, ci pentru că el chiar așa e. În plus, el n-are nicio treabă cu netul, nicio miză să aibă imagine bună, pentru noi toată treaba asta e o distracție și, ca-n alte cazuri, așa cum am mai spus, am început să scriu despre el pentru că în primul rând mă distrează și mă inspiră pe mine.
Hai la Nocturna de la Incubator107 pe 31 octombrie să-ți zic cum să ai un brand personal care funcționează.
Ce fac cu tata acum am făcut în ani de zile cu mine și cu alte branduri, fie că a fost vorba despre persoane sau produse. Pentru mine să fac un om sau un produs cunoscut a fost simplu pentru că am lucrat numai la proiecte în care am crezut. Întotdeauna, când am vrut să fac pe cineva sau ceva cunoscut, am lucrat prin intermediul meu: al numelui meu, rețelelor mele de comunicare și networking-ului meu de prieteni și cunoștințe. Toate astea au mers de fiecare dată pentru că, înainte de toate, datorită muncii pe care am depus-o în timp, am obținut ceva ce nu se poate câștiga peste noapte, CREDIBILITATE.
Pe 4 noiembrie, la Incubator107, voi ține un atelier de branding personal, ”It’s not what you say, it’s how you fucking say it“, două ore în care voi povesti despre experiențele mele atunci când vine vorba de brandul meu și al altora. Până atunci, pe 31 octombrie, la Connect Hub, va avea loc Nocturna, evenimentul care adună laolaltă toate cursurile pe care Incubator107 le oferă în noiembrie și unde poți vedea un preview de la mai mulți meșteri care vor avea cursuri în luna cu pricina. Prezentarea mea cu rol de teaser va avea loc între orele 21.30 și 22.00 și te aștept să vii ca să vezi, ei bine, de ce merită să vii pe 4 noiembrie și să stăm două ore împreună.
Te aștept!
