Cred în puterea obiceiurilor care ne dau structură și siguranță. Aș putea să le numesc rutine. Le am și eu. De exemplu, în fiecare dimineață, după ce mă spăl pe față și pe dinți, mă duc la bucătărie să fac cafea. O fac la ibric: pun apa, apoi două lingurițe cu cafea, apoi o pun pe foc și aștept să fiarbă. În timpul ăsta mă uit pe geam și nu mă gândesc la nimic. Mă uit în zare și mă bucur de priveliște și mă simt norocoasă că sunt într-un loc atât de frumos. Îi poți spune recunoștință!
Așa că unul dintre lucrurile care mi-au plăcut mult în Bologna e obiceiul oamenilor de a ieși dimineața la plimbare cu cățeii lor și de a se opri în cafenele pentru un espresso și un croissant. Micul lor dejun e simplu, cafea și ceva dulce, de obicei patiserie. Sunt foarte mulți oameni în vârstă, singuri sau însoțiți, foarte frumos îmbrăcați, care își încep astfel ziua. I-am văzut peste tot și mi-au fost foarte dragi, poartă în ei liniște și candoare. Un om în vârstă cu chip senin e pur și simplu frumos, ca și când, în privirea și-n calmul lui sunt toate răspunsurile lumii, toate înțelesurile vieții.
Pe urmă sunt câinii. Atât de mulți câini nu am văzut în niciun alt oraș în care am fost până acum. Au câte unul, doi, chiar și trei și-i iau cu ei peste tot. Bologna e orașul câinilor, asta e clar! De la magazine, la cafenele, la restaurante pentru toată lumea și tot felul de alte spații publice, cățelul e parte din familie și e binevenit oriunde. Și toți cățeii sunt foarte simpatici și liniștiți. Sigur, cei mici, ca de obicei, mai gălăgioși, latră să se impună. Însă, merg alături de stăpânii lor, ascultători, calmi, relaxați. Nu am văzut niciun cățel cu botniță. Și nu am văzut niciun caca pe jos. La atâția căței te aștepți poate să mai fie accidente. Nu le-am întâlnit. Oamenii sunt responsabili.
Pizza și pastele sunt bune peste tot. Oriunde ai intra, ele sunt gustoase, e un talent înnăscut al lor, să știe să le facă. Am mâncat în restaurante mici, de cartier, unde vedeam că intră localnicii, semnul universal că acolo e bun, că merită. Lumea iese mult în oraș, cu prietenii, cu familia, italienii sunt, la fel ca noi, amatori de bună dispoziție, de vorbă lungă, de relaxare. Și, odată cu ei, te simți și tu luat de valul acesta al visării cu ochii deschiși. Da, am mâncat zilnic pâine, paste, piadine și pizza. E obiceiul locului, unul atât de gustos. Și cu un vin roșu sau o bere locală, totul merge la fix. Specialitățile din Bologna? Tagliatelle al ragu cu un pahar de Sangiovese sau binecunoscutul Lambrusco.
Aperitivo e iar un obicei cu care m-aș putea obișnui, foarte popular la Bologna și-n întreaga țară. De la ora 18.00, oamenii iau o gustare și beau un pahar înainte de cină. Se adună brusc la terase, cafenele și restaurante și își comandă de toate, apoi se pun la povești. Adesea, pentru turiști, aperitivo e descris simplu drept ”drinks with snacks”, dar uneori snacks-urile sunt adevărate platouri cu tot felul de mâncăruri miniaturale care-ți iau ochii.
Data viitoare îți povestesc, în sfârșit, despre câteva locuri în care am ajuns și care mi-au plăcut mult.
Până atunci, citește despre transportul public din Bologna.
