Anul acesta m-am reîntâlnit cu călugărul hindus Swami Ananda Saraswati din India. L-am cunoscut anul trecut când am vorbit, de asemenea, cu el. E un om care are o perspectivă diferită asupra multor subiecte interesante, care ne preocupă și pe noi în viața de zi cu zi, dar despre care avem adesea păreri la prima mână, pe care le preluăm de-a gata, de la alții, sub formă de clișee. Prea puțin ne gândim la ele atât cu mintea, cât și cu inima ca să încercăm să vedem dacă lucrurile nu stau, de fapt, diferit de ceea ce auzim despre subiectele respective cel mai des.
Tocmai de aceea am fost interesată să aflu ce spune maestrul Swami Ananda Saraswati despre inteligență, căci aceasta a fost una dintre temele de discuție pentru care a revenit anul acesta în România. ”Cine e o persoană inteligentă?”, a fost întrebarea la care el a încercat să răspundă. M-am întâlnit așadar cu el săptămâna trecută la Hermitage, înainte de conferința pe care a susținut-o, și am discutat despre inteligență. Vă las cu prima parte a interviului, iar cu a doua voi reveni cât de curând.
Ce e o persoană inteligentă?
E foarte simplu. Cine are inteligență? Cine folosește inteligența? Cine e educat? Cine e bogat? Care ar fi răspunsul? Cine are educație. Cine are bogăție. Dar e asta adevărat? Să zicem că le am pe amândouă, dar nu le folosesc. Pot să mă numesc educat? Vedem asta ușor pe străzi la cei care conduc mașini aiurea. Și noi zicem: uite ce needucați sunt. Dar poate omul acela are educație. Atunci de ce spunem că sunt needucați? Chiar dacă ai educație, dacă nu o folosești, nu ești educat. Așa e și cu inteligența. O persoană inteligentă nu e aceea care are inteligență, dar care o și folosește în orice moment.
Când suntem copii, la școală ni se spune că suntem inteligenți când avem note mari. De ce se întâmplă asta?
E un subiect la care mă uit cu atenție. Cum subiectul inteligenței e în permanentă schimbare sau cum abordarea a ceea ce înseamnă să fii inteligent se schimbă. Un băiat de 8 ani vine la mama lui și-i zice: Mama, mă uitam pe profilul tău de Facebook și m-am uitat și la prietenii tăi. Omul acela e cel mai inteligent dintre toți. Cine e acest om?, întreabă mama. Omul acela care a terminat Stanford, și apoi a terminat și-un MBA, și tot așa. Și-apoi mama își dă seama despre ce vorbește fiul și zâmbește în sinea ei pentru că ea îl știe pe acel om bine, cu tot ce el arată, dar, mai ales, nu arată. Da, poate că, pe baza profilului, omul arată ca fiind inteligent, însă e un om divorțat, care nu-și sună niciodată familia sau copiii și care trăiește în izolare. Însă copilul susține în continuare că omul e foarte inteligent, cel mai inteligent dintre prietenii mamei. Dacă ne uităm la această întâmplare în mod particular, ce ne spune ea? Copilul rezumă inteligența la tot ce știe el despre asta până în acel moment sau raportată la ceea ce dorește el să obțină în viață, adică să studieze în mediu internațional, dar pentru că nu poate să facă asta momentan, crede că oricine face asta e inteligent. Deci noi numim inteligentă o persoană care e mai bună decât noi.
Mai puteți să ne dați un exemplu?
Da, pot. Pentru fiecare copil, mama lui e inteligentă. Asta până când copilul devine adolescent, că apoi nu mai crede asta despre mama lui (râde). Atunci, el crede că mama lui nu mai știe nimic (râde). Când eram copil, credeam că mama e cea mai inteligentă persoană. Pentru că mama știe să mă protejeze, să mă salveze, să fie bună cu mine, așa că un copil va crede că acela căruia nu-i e frică de nimic e o persoană inteligentă. Căci unui copil îi e mereu frică. Să zicem însă că un gândac intră în cameră și mama începe să țipe. Când copilul vede asta, îl cheamă pe tată, tatăl vine, ia gândacul și-l duce afară. E momentul în care copilul gândește că tatăl e mai inteligent decât mama. Inteligența se poate schimba, deci, de la o situație la alta. Repet, considerăm inteligentă o persoană care e mai bună decât noi într-o situație dată, care ne preocupă și pe noi. De aceea, ceea ce noi considerăm în copilărie a fi inteligență poate e, de fapt, doar deșteptăciune, istețime. Așa că numim inteligenți pe oamenii care sunt deștepți, deși între cele două e o diferență.
Cu maestrul Swami Ananda Saraswati
Am întâlnit mulți oameni inteligenți, care aveau școli importante terminate, multe cărți citite și un job foarte bun, dar care nu aveau inteligență emoțională. E un astfel de om inteligent?
Să ai inteligență e ceva banal, nu e vreo mare chestie. Tocmai d-aia suntem oameni, că avem inteligență, e ceea ce ne diferențiază de orice altă viețuitoare. Și ele au aceleași nevoi ca noi, mâncarea, somnul sau simt similar frica, de exemplu. Nu suntem diferiți de ele din acest punct de vedere. Dar e ceva care ne face pe noi oamenii speciali. E ceea ce numim inteligență. Și animalele au inteligență, dar a lor e limitată. Studiile spun că dintre toate zburătoarele, ciorile au cea mai dezvoltată inteligență. Dar dacă te uiți atent la o cioară nu poți spune că e neapărat inteligentă, ci deșteaptă. E o pasăre cu memorie, care poate rezolva puzzle-uri, care poate comunica și are și un fel de tribunal propriu chiar. Dacă un pui de cioară trebuie să învețe să facă rost de mâncare și fură de la cineva din comunitate, ea va fi pedepsită de restul ciorilor pentru că a furat. De ce însă nu le putem numi inteligente? Pentru că dimineața, când se trezesc, ele caută mâncare în cele mai urâte și murdare locuri și aleg alimente pe care nici un om nu le-ar atinge (râde).
Deci ați spune că azi confundăm inteligența cu deșteptăciunea?
Da, le punem pe picior de egalitate. Cu toții avem inteligență, dar întrebarea e dacă o folosim sau nu mereu. Aici e semnul de întrebare. Trebuie să fim atenți că cineva poate fi deștept, dar asta nu înseamnă că e și inteligent.
Atunci cum putem să ne folosim mai bine inteligența?
Când îmi folosesc inteligența, nu voi încerca să dovedesc nimic nimănui, nu mă voi justifica în fața nimănui, de fapt, nu voi renunța la felul în care vreau să trăiesc. Dacă nu folosesc inteligența, ci sunt folosit de inteligență, înseamnă că nu caut decât să dovedesc mereu cine sunt și ce pot. Orice inteligență am avea azi, tot vrem să demonstrăm. Nu suntem satisfăcuți, nu suntem mulțumiți cu inteligența noastră. De aceea nici nu putem să creștem din punctul de vedere al inteligenței emoționale de care mă întrebai mai devreme. La începutul umanității, oamenii care erau puternici fizic, aveau totul. Pe parcurs însă, puterea fizică n-a mai însemnat nimic, locul i-a fost luat de inteligență, de omul care-și folosește mintea mai bine. Pe asta se bazează sistemele de educație azi și de aceea nu prea mai sunt în acord cu ce se întâmplă în lume.
Swami Ananda Saraswati într-un retreat în România
La ce vă referiți?
Îți dau un exemplu simplu. Dacă te duci la un hotel, recepționerul are grijă de mintea ta sau de emoțiile tale atunci când te întâmpină?
De emoțiile mele …
Exact. Azi, EQ e mai important decât IQ. Așa că pe măsură ce omul crește își dezvoltă și inteligența emoțională. Și cel care are inteligență emoțională are ceva în plus, dar nici asta nu e suficient, fiindcă emoțiile sunt fluctuante. Dacă vorbesc cu tine într-un fel, emoțiile tale sunt într-un fel, dacă vorbesc în alt fel, ele se schimbă. Așa apare, deci, SQ, inteligența spirituală.
Ce e aceasta?
Cine are inteligență spirituală, reușește să aibă și inteligența emoțională echilibrată și atunci, în sfârșit, putem începe să numim o persoană ca fiind inteligentă. Inteligența emoțională ne ajută să ne purtăm pe noi înșine într-o manieră decentă prin lume, în tot felul de situații. Dar nu ne permite să fim singuri și liniștiți în noi înșine. Un profesionist din ce domeniu vrei tu poate fi în stare să se poarte pe sine prin lume într-un mod decent. Dar în spațiul său personal, același om, profesionistul pe care-l vedem pe stradă, se poate descompune, poate ceda. Inteligența spirituală e cea care ne poate ajuta să ne înțelegem ca ființe totale, nu doar parțial, nu doar anumite roluri pe care le jucăm.
În a doua parte a interviului pe care îl voi publica în curând, am discutat mai mult despre inteligența spirituală și despre ce pot face părinții pentru a crește un copil inteligent spiritual. Te aștept să revii și să citești!
