Am avut câteva zile de iarnă ca-n povești, cu temperaturi sub 0 grade, multă zăpadă și imagini superbe surprinse de fotografii care trăiesc în București. A fost ca un vis frumos. Însă azi, când temperatura a crescut cu aproape 10 grade, visul s-a transformat în coșmar: zăpada a început să se topească așa că s-au format bălți late și adânci, gheața cade de pe acoperișurile și streșinile caselor ca niște parașutiști care-și dau sincron drumul din avion și tot de pe streșini a început să plouă ca și când norii s-au mutat, dintr-o dată, aproape de asfalt. Așa am văzut Bucureștiul timp de câteva ore azi când m-am aventurat să îmi rezolv mai multe probleme administrative pe care le-am tot amânat zilele trecute.

De pe acoperișurile clădirilor cade zăpadă și gheață. Azi, trotuarul din jurul Universității București era blocat și nu se putea circula din cauza țurțurilor imenși care, ca-n fiecare an, amenință să rupă, la propriu, capul oricui se nimerește p-acolo la momentul greșit.

Foto: Paul Alexandru

Gheața și țurțurii

Azi m-am oprit cu câțiva metri înainte de clădirea care se află lângă British Council pe Calea Dorobanților ca să citesc un SMS. Nici nu am scos bine din buzunar telefonul, că o bucată mare de gheață a căzut în stradă, peste oamenii care așteptau în stația de autobuz. Din fericire nimeni nu a pățit nimic, însă pericolul gheții și tuțurilor care pot să cadă și să rănească pe cineva e la tot pasul. Din păcate, mulți proprietari nu își dau seama că e responsabilitatea lor să sesizeze pompierii să le vină în ajutor, dacă au nevoie, pentru a remedia situația.

Îmi aduc aminte că atunci când locuiam pe Calea Victoriei, sunam în fiecare iarnă la pompieri să vină să dea jos țurțurii care se formau la clădirile abandonate din jur. De fiecare dată au venit și nu a costat nimic. Mi se părea normal să sun și să cer ajutorul pentru că pietonul care ar fi putut să treacă p-acolo și să pățească ceva aș fi putut să fiu chiar eu.

La fel ca-n cazul deszăpezirii, oamenii trebuie să-și dea seama că și ei au responsabilități și că acolo unde ei sunt proprietari, trebuie să pună mână la treabă. De exemplu, pe Calea Dorobanților, cum mergi spre televiziune, există o mulțime de business-uri cu pretenții – agenții de turism, saloane de înfrumusețare, magazine – și tocmai acestea nu au făcut curat. Am vrut de mai multe ori zilele acestea să notez numele lor și să scriu despre ele că nu fac ce trebuie, însă nu m-am mobilizat. Poate că va exista o data viitoare.

Traversează dacă poți. Trecerile de pietoni s-au transformat în bazine de înot odată cu topirea zăpezii.

Foto: bucurestifm.ro

Bălțile late și adânci

Zăpada de pe șosele a fost dată la o parte pe marginea trotuarelor. Și acolo a rămas. Munții de zăpadă încep acum să se topească din cauza temperaturii care a crescut și astfel se formează bălți. Peste unele este imposibil să treci. Așa se face că azi am mers de la Universitate și până la Piața Romană pe o singură parte, deși în dreptul cinematografului Scala aș fi avut nevoie să traversez. Nu am putut să fac asta.

O astfel de situație are loc în fiecare an când ninge, însă o soluție ar fi ca atunci când zăpada este curățată, ea să fie luată cu totul de camioane și scoasă din oraș. De pildă azi în față la fostul magazin Eva, unde acum e un Mega Image, parcarea era curățată cu un excavator, iar zăpada adunată forma un deal în toată regula, ca și când ai fi fost la munte.

Pe vremea asta, cel mai bine e să te încalți cu cizme de cauciuc și să ai pantalonii băgați în ele pentru că altfel n-ai nicio șansă de a scăpa cu picioarele uscate. Eu, din fericire, am o pereche de cizme îmblănite și impermeabile pe care am dat o mică avere în urmă cu trei ani, dar în fiecare iarnă îmi aduc aminte de ce. Fără ele aș fi un om mort, cu atât mai mult cu cât am probleme cu circulația și, de obicei, indiferent cât de bine mă protejez, am mâinile și picioarele reci. Dacă aș mai avea și problema apei în încălțăminte, aș mai ieși afară la sfântul așteaptă.

Traficul nu e greu doar din cauza zăpezii. Șoferii indisciplinați fac și mai multe probleme pentru că se gândesc numai la ei.

Foto: Paul Alexandru

Mașinile parcate aiurea

Problema parcării e una care ține tot anul. Dar iarna ea e cu atât mai nasoală cu cât unii șoferi își bagă picioarele în tot și greșesc cu bună știință pentru că așa vor. Știrile de la televizor ale acestor zile au arătat multe astfel de situații în care șoferii parchează în stații de autobuz sau staționează pe linii de tramvai ori în zone înguste astfel încât mijloacele de transport nu mai pot să treacă.

Azi, pe Calea Dorobanților, de la Perla la Piața Dorobanți, pe șoseaua care are de obicei 3 benzi (deși doar 2 practicabile pentru că pe prima se parchează oricum), mai era doar o bandă utilizabilă. Pe cea de-a 2-a mașinile erau parcate, fără nicio rușine, și nici măcar pe avarii, semn că proprietarul chiar n-avea de gând să revină rapid și nici măcar nu-și mai dădea interesul să simuleze că i-ar păsa ce se întâmplă cu traficul dacă el parchează aiurea.

Șoferul de autobuz în care mă aflam a încercat să depășească o mașină cu șofer la volan în dreptul bisericii de lângă liceul I.L.Caragiale, dar nu a putut. L-a claxonat pe șoferul mașinii, dar acesta nu a reacționat, ca și când nu el era cel vizat. Șoferul de autobuz a trebuit să coboare la el și să-i zică să-și miște mașina de acolo că nu poate să treacă. Credeți că a plecat? Aiurea! Și-a urcat mașina pe trotuar și asta a fost.

În mod normal m-aș fi întrebat unde e poliția comunitară să dea amenzi, însă după o situație asemănătoare în toamna anului trecut când am făcut mai multe sesizări în legătură cu parcările pe trotuare, am aflat că poliția comunitară pur și simplu n-are suficienți oameni pentru câte probleme de rezolvat există în acest oraș și că singura soluție e ca oamenii să sune când au o problemă.

Bucureștiul e un oraș cu o infrastructură adesea nefuncțională. Însă unii oameni sunt, de asemenea, nepăsători.

Foto: București Realist

Concluzie

Este adevărat că Bucureștiul e un oraș cu multe probleme de infrastructură. Însă, din păcate, nepăsarea autorităților, care durează de ani de zile, a făcut ca oamenii să se poate la fel. Fără un bun exemplu de management al orașului și fără sancțiuni aplicate oamenilor atunci când greșesc, nepăsarea și lehamitea atrag după sine comportamente asemănătoare. În plus, faptul că oamenii nu se gândesc că acțiunile lor (sau lipsa lor) au consecințe pentru alții face ca pentru restul care încearcă să miște totuși ceva concluzia să fie una singură: pedalăm în gol, efortul nostru nu are niciun rost, pentru ce anume deranjul?

Fotografia din deschiderea textului, cu oamenii care sar peste bălți, îi aparține lui Vlad Eftenie.