Cuvintele magice ale celor 7 ani de acasă

Relațiile dintre oameni. Poate unul dintre cele mai fierbinți subiecte azi. De la opinii scrise pe Facebook, la exemple de bune practici în relații și până la cărți și workshop-uri în care relațiile sunt în prim plan, felul în care ne purtăm cu cei din jurul nostru e în centrul atenției.

Pentru unii, exemplul familiei e cel care și-a pus amprenta, în bine sau în rău, asupra felului în care suntem noi cu alți oameni. Pentru alții, o carte sau un curs la momentul potrivit i-a ajutat să-și reevalueze sau poate să-și îmbunătățească calitatea relațiilor. Pentru mine, părinții mei sunt modelul meu când vine vorba de cum ne purtăm cu cei din jurul nostru. Citește în continuare „Cuvintele magice ale celor 7 ani de acasă”

12 ore de muncă ale unui freelancer (cu tot cu pauze active)

Printre cele mai frumoase părți ale vieții de freelancer e faptul că n-ai timpi morți și că poți să valorifici fiecare moment. Dacă la un loc de muncă stabil, fie că ai, fie că n-ai ce face, ești obligat să rămâi acolo pentru că ești în timpul programului, ca freelancer poți să îmbini utilul cu plăcutul, viața profesională cu cea privată. Nu obții vreo harababură, ci, cu disciplină, ești pur și simplu eficient și-n ciuda unui timp utilizat la maxim, dar cu cap, vei avea și mai mult timp disponibil pentru ce-ți place.

Ziua mea de azi e cel mai bun exemplu de zi de freelancer în care le poți face pe toate. A fost o zi în care am fost doar acasă, așa că îți voi povesti ce am făcut în 12 ore, de la 7 dimineața, când m-am trezit, și până la 7 seara, când, e drept, nu m-am dus la culcare, dar pot să zic că ziua mea activă s-a încheiat. Așadar, dacă ți-ai imaginat vreodată o zi de lucru în care să faci și activități casnice fără să te prindă 12 noaptea, îți spun că se poate, fără să-ți irosești energia, rămâi cu zâmbetul pe buze și mai ai parte și de o seară liniștită, să faci ce-ți place. În cazul meu, azi, fiindcă e marți, mă uit la Asia Express, dar asta e o altă poveste, pe care o voi scrie în textul dedicat ”plăcerilor vinovate”.

Kreti 29.jpg

M-am trezit la 6.50 dimineața, înainte să sune ceasul, ca să beau un pahar cu apă, îmi era sete. Nu m-am mai culcat, căci alarma urma să ”cânte” oricum la 7.00. După rutina de dimineață, mi-am făcut cafeaua și m-am așezat la birou la 7.30, unde am citit câteva știri, apoi am început să traduc un text din română în engleză, pentru un proiect la care lucrez și în care am făcut o serie de interviuri care vor fi bilingve, și română, și engleză. Treaba asta mi-a luat cam două ore și jumătate, căci am mai editat, încă o dată, și textul în română. Îmi place să am timpul necesar să revin la textele pe care le lucrez așa că atunci când pot face asta, mă uit peste ele de mai multe ori, să fiu sigură că sună așa cum trebuie, ca ton și mesaj, deopotrivă.

În jurul orei 9.30, am mâncat micul dejun, un iaurt cu musli și o banană și am mai citit alte știri, apoi pe la 9.45 am lucrat la o a doua traducere din română în engleză pentru același proiect, activitate care a durat tot cam două ore și jumătate. Pe la 12.00 am luat o pauză mai mare, de vreo 20 de minute, în care am pus o tură de rufe la mașina de spălat și am măturat și am dat cu mopul pe holul de la etajul unde locuiesc, atât în fața ușii mele, cât și a vecinilor mei.

Kreti 12.jpg

Pe la 12.30 am făcut o nouă adaptare din engleză în română, de data asta pentru site-ul RedBull.ro și, pentru că mi-a picat un interviu pe care trebuia să îl fac online, pe Skype, am profitat de momentul liber ca să calc niște haine care stăteau pe fotoliu de vreo săptămână și pe care, în așteptarea momentului oportun, le tot mutam dintr-o parte în alta.

Așa că după ce am terminat cu călcatul, în jurul orei 1.15, a urmat pauza de masă, în care mi-am făcut 2 ouă ochiuri, cu un avocado și niște brânză. În timpul acesta am ascultat un podcast pe Spotify, de fapt e o meditație ghidată de 21 de zile, pe care o urmez inconsecvent, căci ultimul episod îl ascultasem săptămâna trecută. Tot e bine că n-am uitat de el. După ce am terminat de mâncat, am pus la uscat rufele din mașina de spălat, căci se terminase programul.

Pe la 1.45 m-am reașezat la birou, am dat mai multe mailuri și am făcut câteva plăți, căci am primit banii de la un proiect, așa că a fost un moment bun să mă achit de orice fel de datorii financiare. De fiecare dată când am bani, mă asigur că am plătite, la zi, toate facturile, mă stresează să știu că am întârzieri cu plățile de orice fel și mă liniștește, deci, să știu că-s la punct cu toate.

Kreti 22.jpg

La ora 2.00 am început să editez un alt interviu în limba engleză, căci am primit un feedback pe care-l așteptam pentru el, așa că am putut să fac modificările de rigoare. Editarea a mers ușor așa că într-o oră am terminat-o. Simt nevoia să mă dezmorțesc, deci bag un antrenament de 15 minute pe care-l găsesc pe YouTube și îmi crește iar energia.

Pe la 3.30 citesc niște transcrieri de interviuri pe care le-am făcut săptămâna trecută și pe care trebuie să le folosesc săptămâna asa ca să scriu un articol. Am deadline vineri așa că vreau să mă familiarizez cu informația și să mă reconectez cu subiectul. Sunt transcrieri cu trei personaje diferite, așa că lectura și notițele pe care le iau pe marginea lor durează cam o oră și jumătate. Mă simt bine că am făcut și treaba asta, acum tot ce-mi rămâne de făcut e să scriu articolul.

La ora 5.00 îmi mai fac o cafea scurtă și mă apuc de citit una dintre multle cărți pe care le am pe birou. Luna care a trecut am citit foarte puțin că nu prea am avut chef, însă nu mă îngrijorez, sunt, la fel ca-n cazul serialelor, o cititoare care atunci când se apucă de lectură, rade 2-3 cărți dintr-un foc, după care iau o pauză lungă, după care mă reapuc și tot așa.

Kreti 18.jpg

Citesc vreo 40 de minute, apoi plec la sala de sport care e lângă mine, în 5 minute sunt acolo, iar ora mea începe la 6.00, o oră frumoasă de pilates care mă relaxează și care mă ajută să-mi reechilibrez postura după o zi petrecută mai mult la birou. Termin ora la 7.00 și vin acasă, unde fac un duș, mă pregătesc să-mi fac de mâncare și să mă uit, ca-n fiecare marți, la Asia Express, un show care, deși nu credeam, m-a prins cu totul și la care mă uit cu sufletul la gură de 3 ori pe săptămână, în parte pentru că pe unii dintre oamenii de acolo îi cunosc, în parte pentru că am astfel prilejul să visez cu ochii la deschiși la o aventură similară, dar să mă și pun în locul concurenților pentru care experiența e plină de provocări, mai ales că destinația în care sunt acum, India, nu e deloc floare la ureche, ci, dimpotrivă, te poate face complet cu nervii.

Cum ar arăta o zi de-a ta dacă ai fi freelancer? Sau, dacă ești deja unul, cum e o zi perfectă în care apuci să le faci pe toate?

Imaginile au fost realizate de Andreea Irina Leu cu ocazia evenimentului Walk’n’Shoot.

Netflix & chill: o lună gratuită și 5 filme văzute

Am abonament la HBO GO, așa că încă unul la Netflix n-a fost niciodată în planurile mele. Însă când am început să citesc mai multe articole despre seriale și filme mișto pe care le poți găsi doar acolo, am zis că e timpul să încerc platforma, măcar o lună, mai ales că e gratuită. În plus, am vrut să văd cât de mult o să mă uit la Netflix și, deci, dacă merită abonamentul lunar premium de 16 dolari pe lună (în luna ianurie, Netflix a crescut prețul lui).

Aveam o listă cu ce urma să văd ca să fiu sigură că nu bâjbâi printre categorii și titluri care îmi iau ochii, dar am văzut și filme la întâmplare. Unele dintre sugestiile primite de la alții mi-au plăcut, pe altele le-am abandonat din primele minute de vizionare. De ce să pierzi timpul cu lucrurile care nu îți plac? Personal, aplic politica asta la orice altceva – cărți, articole, muzică -, căci într-o lume cu atât de multă informație, să tragi de tine ca să duci la capăt o lectură, audiție sau vizionare care nu-ți spune nimic, e pierdere de vreme. Citește în continuare „Netflix & chill: o lună gratuită și 5 filme văzute”

Cum a fost la No.mad Talks

Din când în când sunt invitată să vorbesc la evenimente. Suficient de rar încât să nu plictisesc publicul, din fericire, cu aceleași povești, deși, în timp ce vorbesc, îmi dau, adesea, seama că am câteva pe care le repet, pentru că știu sigur că, în principal, vor stârni râsul. Deși nu țin morțiș, devin, inevitabil, unul dintre oamenii care, în cele din urmă, vor avea mâna aia de întâmplări bune, pe care TREBUIE să le spună a 78291-oară.

DSC_0356.jpg

La finalul lunii februarie am fost la ediția a 8-a a evenimentului creat de Iunieta Sandu, No.mad Talks, care are loc în fiecare lună și care invită nomazi digitali și freelanceri să-și împărtășească experiența profesională. Citește în continuare „Cum a fost la No.mad Talks”

Cum mi-am fracturat un dinte după ce am mușcat dintr-un baton energizant la -20 de grade

Titlul spune tot. Dar eu vă voi spune întreaga poveste despre cum mi-am fracturat un dinte după ce am mușcat dintr-un baton energizant la -20 de grade și, câteva zile mai târziu, am aflat că îmi trebuie implant. E primul meu implant și, ca să fie tacâmul complet, e la unul din dinții din față. Așa că, din punct de vedere estetic, pentru medicul meu stomatolog, provocarea va fi completă, căci dintele nou va trebui să semene cu toți ceilalți, mai ales în ceea ce privește culoarea. După 34 de ani de viață, albul nu mai e chiar alb, ci o combinație între tot ce-am mâncat și-am băut vreodată, în viața asta. Dar să încep cu începutul!

Weekend-ul trecut am ajuns pentru prima dată la Red Bull Oslea Hiride, singurul eveniment de ”hike & ride” din România, unde plănuiam să fac același traseu de 3,9km pe care îl fac concurenții, de la startul de lângă Cabana Vânătorească și până pe creasta Oslei. Am scris în textul publicat pe site-ul Red Bull cum a fost experiența asta și despre faptul că socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă, căci am ajuns numai până în golul alpin, acolo unde se afla juriul care evalua prestația participanților, dar tot am mers vreo 3,5km pe un frig de crăpau pietrele. Citește în continuare „Cum mi-am fracturat un dinte după ce am mușcat dintr-un baton energizant la -20 de grade”

Spiritul de aventură ne face mai deștepți și mai sexy

Uneori, viața pare o repetiție fără sfârșit. În fiecare zi facem aceleași lucruri și, din când în când, punem pauză să plecăm într-o vacanță de două săptămâni. Apoi, o luăm de la capăt. Mă rog, poate voi, că eu lucrez freelancer și la mine viața de zi cu zi arată puțin diferit, cu o altă rutină poate ceva mai entuziasmantă, însă există și la mine, haha. În orice caz, ați înțeles ideea de bază: în cele din urmă, pe toți ne paște letargia atunci când facem aceleași lucruri, zile la rând.

Cu toate acestea există o veste bună și poate nesperată care are potențialul de a ne scoate pe mulți din anonimat: felul în care ne petrecem timpul liber poate să ne aducă o mulțime de beneficii profesionale și personale atâta timp cât nu ni-l petrecem zi de zi pe canapea, la televizor. Mai multe studii au arătat că oamenii cu spirit de aventură sunt mai încrezători în ei înșiși și sunt mai bine văzuți de cei din jur, mai joviali, mai deștepți, mai sexy. Citește în continuare „Spiritul de aventură ne face mai deștepți și mai sexy”

Au renunțat la ambalajele de plastic, așa că vânzarea de legume și fructe a crescut cu până la 300% într-un an de zile

Frumusețea ideilor simple poate fi admirată în toată splendoarea ei atunci când le vedem și implementate! S-a întâmplat recent în Noua Zeelandă, unde mai multe supermarket-uri din lanțul New World au reușit să vândă în ultimul an cu până la 300% mai multe legume și fructe prin adoptarea unei idei, pe cât de banală, pe atât de eficientă: renunțarea la ambalajele de plastic și prezentarea produselor așa cum le-a lăsat natura, ”goale”. Citește în continuare „Au renunțat la ambalajele de plastic, așa că vânzarea de legume și fructe a crescut cu până la 300% într-un an de zile”

Metoda KonMari: o casă mai organizată înseamnă o stare mai bună de spirit

Să ridice mâna cine nu are prea multe lucruri în casă? De la îmbrăcăminte, la pixuri, la veselă, la produse cosmetice, fiecare dintre noi se confruntă cu ceea ce, odată, poate că era semnul bunăstării: avem prea multe obiecte pe care nu le folosim, care ne ocupă spațiul și, în mod simbolic, mintea. Când suntem înconjurați de obiecte, pare că nu mai avem loc pentru noi înșine și nu mă refer numai la spațiul fizic, cât și la spațiul interior, ca și când tot excesul din jur pare să locuiască, cumva, în noi.

Știu că Marie Kondo nu mai e nici o noutate, dar eu am aflat de ea recent. Mi-a povestit într-o zi o prietenă și, apoi, în newsfeed, pe Facebook, mi-a apărut un articol despre ea, pe care l-am citit și așa am aflat că este o femeie din Japonia, de 30 și ceva de ani, care a scris o carte despre cum curățenia ne face fericiți și care a vândut-o undeva la 5 milioane de exemplare în toată lumea. N-a durat mult și-a venit Netflix să facă un show despre metoda ei de-a simplifica o casă și viața locuitorilor ei și așa s-a născut un soi de nebunie KonMari care pare să cuprindă pe toată lumea. Pe mine m-a cuprins. Să vă povestesc! Citește în continuare „Metoda KonMari: o casă mai organizată înseamnă o stare mai bună de spirit”

30-Day Well Challenge: Provocarea celor de la The New York Times pentru o viață mai bună (și mai disciplinată)

Începutul de an este, pentru mulți, un prilej pentru planuri și promisiuni care să ne îmbunătățească felul în care trăim. De la cursuri de perfecționare în profesia pe care o avem și până la mișcare constantă și alimentație în care primează legumele și fructele în detrimentul junk food-ului și zahărului adăugat, cu toții am trecut, cel puțin o dată, prin acest moment al unui alt început în care încercăm să ne reinventăm.

Unii am dus cu bine la capăt tot ce ne-am propus, alții am renunțat poate înainte de finalul lunii ianuarie, însă, oricum ar sta lucrurile, fiecare dintre noi ne-am dorit să facem ceva bun pentru noi, cândva. Iar intenția asta e un început bun. Nu ne rămâne decât să ne organizăm mai bine, să fim mai implicați și, în cele din urmă, ne va ieși. Partea bună e că putem s-o luăm de la capăt de câte ori ne dorim și că nu trebuie să așteptăm o zi de luni sau un 1 ianuarie ca să-i dăm bătaie. Citește în continuare „30-Day Well Challenge: Provocarea celor de la The New York Times pentru o viață mai bună (și mai disciplinată)”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑