Sportul este pentru toată lumea

În weekend-ul care a trecut am fost la al doilea concurs al meu de alergare, Half Bucharest Marathon. Am alergat 2,5km, adică în cursa populară, pentru cauza organizației Salvați Copiii și dotarea cu echipament medical vital a secției de neonatologie de la Spitalul Universitar București. Pentru ei, din donații, am strâns 545 de lei și, în total, organizația a reușit să strângă peste 40.000 de lei, bani cu care vor lua un aparat mai performant decât ceea ce își propuseseră inițial. De ani de zile, Salvați Copiii dotează spitalele și maternitățile din România cu astfel de echipament medical pentru că țara noastră e pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește mortalitatea în rândul prematurilor. Citește în continuare „Sportul este pentru toată lumea”

Dragoste la prima vedere: Nepal

O călătorie în Nepal e o experiență de neuitat. Eu am fost acolo anul trecut cu Rezan și, de atunci, am vorbit și cu alți oameni care au mers în această călătorie ca să aflu și perspectiva lor asupra acestei țări.

Nepalul e o țară cunoscută pentru cei mai mulți munți de peste 8000 de metri din lume, printre care și Everestul, cel mai înalt munte din lume. Majoritatea oamenilor care ajung acolo sunt alpiniști profesioniști sau amatori curioși să escaladeze munții sau să facă trekking-uri solicitante, dar de neuitat. Citește în continuare „Dragoste la prima vedere: Nepal”

Dă o șansă la viață prematurilor de la Spitalul Universitar din București

În fiecare zi, în România, e câte ceva de rezolvat. Sunt atât de multe de făcut, încât nu e loc de plictiseală sau de lipsă de opțiuni. Fiecare dintre noi poate alege cu inima unde vrea să ofere energia, timpul și, uneori, banii. Și asta e minunat pentru că avem multe exemple în jurul nostru că, din nimic, se pot construi lucruri vitale pentru societate, așa cum e, de pildă, primul spital de oncologie și radioterapie pediatrică construit exclusiv din donații și sponsorizări. Citește în continuare „Dă o șansă la viață prematurilor de la Spitalul Universitar din București”

Prima mea cursă de alergare

Niciodată nu e prea târziu să încerci ceva nou! Pentru mine noul a fost weekend-ul acesta, când am avut prima mea cursă de alergare. Am fost la Bucharest International 10K unde am participat la cursa populară de 3,4km și unde am strâns din donații de la voi 500 de lei pentru cauza organizației Habitat for Humanity România care ajută familiile cu posibilități reduse să aibă un acoperiș decent deasupra capului fie prin reabilitarea locuinței, fie prin construirea uneia noi. Am pus și eu de mai multe ori osul la treabă pe șantierele lor, pentru că, pe lângă specialiști, locuințele prind viață cu ajutorul voluntarilor. Citește în continuare „Prima mea cursă de alergare”

Runners for Humanity: Alerg la Bucharest International 10K 2019

Sunt șase ani de zile de când fac mișcare în mod constant, chiar dacă am mai avut și eu pauzele mele mai lungi, după care fiecare revenire m-a făcut să promit că niciodată nu o să mai fac pauze de mișcare mai lungi de două săptămâni. De ce? Pentru că orice pauză lungă te face să te simți, atunci când reiei mișcarea, ca și când n-ai depus efort niciodată în viața ta. Mușchii te dor iar ca-n prima zi când i-ai pus la treabă și trebuie s-o iei de la zero cu construirea rezistenței și-a flexibilității. Citește în continuare „Runners for Humanity: Alerg la Bucharest International 10K 2019”

M-am uitat la Asia Express și mi-a plăcut

Aseară s-a încheiat al doilea sezon al emisiunii Asia Express, difuzat pe Antena 1, de trei ori pe săptămână, duminica, lunea și marțea, de la ora 20.00 la ora 23.30. Echipa formată din Oase și CRBL a câștigat și m-am bucurat foarte mult pentru ei. La fel și toți cei care au urmărit show-ul. Și n-au fost puțini. Dacă mi-ar fi spus cineva în urmă cu două luni, când m-am uitat la primul episod din curiozitate să-i văd pe Adrian Teleșpan, Ana Morodan și Oase că show-ul mă va prinde și voi aștepta să văd săptămână de săptămână ce se mai întâmplă cu echipele mult alergate și mult încercate prin Sri Lanka și India, aș fi râs. Citește în continuare „M-am uitat la Asia Express și mi-a plăcut”

Berlin, o destinație mereu surprinzătoare

Am revenit în Berlin după 10 ani de când am mers prima oară acolo. Nu îmi mai aminteam mare lucru despre acest oraș în afară de punctele turistice de atracție precum Poarta Brandenburg sau Zidul Berlinului și istoria lui zbuciumată. Însă știam că e un oraș tot mai popular printre români pentru că 1. e doar la 2 ore de zbor cu Ryanair de București 2. e super cool și divers 3. unii dintre prietenii mei locuiesc acolo 4. știu și alți prieteni sau cunoștințe care intenționează să plece acolo definitiv. Citește în continuare „Berlin, o destinație mereu surprinzătoare”

Tu cum îți bei cafeaua?

Anul trecut, prin vară, prietena mea, Cătălina Gherghel, a călătorit foarte mult prin țară și pe la festivaluri de muzică în străinătate. Facebook-ul ei era plin cu poze cu căni de cafea de prin te miri ce locuri și întrebarea: Tu cum îți bei cafeaua? În vreme ce majoritatea dintre noi o cam beam mereu în aceleași locuri – la masa din bucătărie, la birou sau la cafeneaua preferată – ea le schimba mereu.

Din fericire, și eu am avut ocazia să am multe dimineți altfel în care mi-am băut cafeaua din tot felul de locuri speciale. Unul dintre ele a fost hotelul din centrul Londrei unde, în vara trecută, am fost pentru câteva zile ca să particip la turneul de tenis de la Wimbledon și ca să îl întâlnesc pe fostul tenismen Andre Agassi, ambasador al brandului de cafea Lavazza, datorită căruia am ajuns în capitala Marii Britanii. Citește în continuare „Tu cum îți bei cafeaua?”

4 învățăminte de viață de la tata

Tata împlinește azi, 3 aprilie, 60 de ani. E cel mai bun tată, soț, prieten, camarad pe care orice om și l-ar putea dori. E generos, empatic, inteligent, prietenos. Nu mi-aș putea imagina niciodată un tată mai bun ca el. Sunt multe lucruri pe care le-am învățat de la el, prin puterea exemplului. Tata n-a fost niciodată omul care să țină predici sau care să spună că dacă el crede că lucrurile se fac într-un anume fel, și tu trebuie să crezi ca el. Tocmai de aceea, pentru că nu am fost un copil bătut la cap, am fost receptivă la lecțiile lui, pe care mi le-a transmis indirect. Le-am adaptat felului meu de-a fi sau am luat din ele ce am crezut de cuviință. Citește în continuare „4 învățăminte de viață de la tata”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑