Oameni

Dă-mi o felie de pâine cu unt și voi cuceri lumea

”Dă-mi o felie de pâine cu unt și voi cuceri lumea.” A spus-o zilele trecute un filosof anonim în autobuzul 301 cu care mergeam de la Piața Romană spre Piața Dorobanți. Mi-a plăcut foarte mult deviza lui pentru că în cele mai multe dintre zile știu că aș putea trăi fix cu felia respectivă unsă cu unt și nimic altceva nu m-ar face mai fericită.

Felia de pâine cu unt denotă simplitate, dar ceva încă și mai important: combustibilul minim de care orice om are nevoie să funcționeze, să poată gândi și să-și poată face treaba. O zi în care avem o felie de pâine cu unt pe care să le mâncăm e o zi fericită. Tocmai de aceea mi-a rămas în minte remarca pe care am auzit-o dimineață în Mega Image-ul de lângă casă. O fetiță se uita într-un coș cu produse reduse cu 50% la niște biscuiți cu ciocolată, când mama i-a spus: ”Nu de acolo, e mâncare pentru oameni săraci!” Continuă lectura

Standard
Internațional, Oameni, Timp liber

”Visez să mă întorc în țara mea”

E prima zi în care urcăm pe munte și când mă gândesc că mai sunt încă cinci mă întreb dacă voi rezista. Când am plecat din Pokhara, orașul în care poposesc toți turiștii înainte să înceapă trekking-ul în Himalaya, m-am asigurat că îmi ușurez rucsacul de încă 2-3 kg. Ceea ce am și făcut, așa că am în spate cam 7-8 kg și, cu toate astea, simt că mor.

Până la prima oprire, în Ulleri, avem de mers mult, dar greul cu adevărat greu înseamnă vreo 3200 de trepte pe care trebuie să le urcăm înspre final. Sunt cele mai înalt trepte pe care le-am urcat vreodată și, cu fiecare pas, am senzația că ele devin niște guri uriașe care mă înghit. ”Să mă mănânce,” îmi zic în gând, ”măcar așa nu mă mai dor picioarele!” Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber, Uncategorized

Dacă viața nu ți-a ieșit bine din prima, poate că mai ai o a doua șansă

Eram în facultate când am avut discuția cu părinții mei: ce vrem să se întâmple cu noi după ce murim? Nici unul dintre noi nu suntem religioși așa că am ajuns la concluzii repede, cu toții vrem să ne donăm organele și apoi să fim incinerați. Intuitiv, m-a atras mereu ideea asta, la fel cum mă atrag țările din Asia, de care mă simt aproape din punctul de vedere al gândirii, chiar dacă nu mă leagă nimic în mod direct de ele. Poate doar că bunicul meu avea porecla Chinezul datorită ochilor. Sau poate că, într-o altă viață, am fost acolo.

Nu sunt o persoană mistică, dar îmi place să cred în șansa unor alte vieți, chiar dacă nu-mi amintesc de ele. Știu că sunt tehnici prin care unii oameni mărturisesc că au avut acces la vieți anterioare, de exemplu hipnoza, dar nu m-am simțit tentată vreodată să o încerc. Dacă reîncarnarea e adevărată sau doar o poveste frumoasă e mai puțin important, însă ce mi se pare atrăgător e faptul de-a putea reveni aici – dacă avem norocul de-a fi din nou oameni – și de-a încerca să facem mai bine ca ultima dată. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

„Aici e casa mea”

Sunt de patru zile în munții Himalaya. Fac traseul Poon Hill, considerat în toate cărțile de călătorii ca cel mai ușor traseu, mai ales pentru începători. Eu, însă, nu am mai urcat pe munte de când eram copil așa că mă simt, în fiecare zi, ca și când ar fi ultima. Totuși, oscilez între sentimentul că o să-mi dau duhul și gândul că data viitoare mă voi urca pe Everest cât aș bate din palme.

Am aflat că Annapurna I (8091 m) are base camp-ul (Annapurna Base Camp – 3704 m) la încă șase zile de mers pe jos de unde sunt eu și că drumul nu e greu. De fapt, traseul până acolo durează chiar mai puțin, dar după 3000 de metri e nevoie să faci du-te-vino între înălțimi ca să te obișnuiești cu altitudinea și să nu ai AMS (acute mountain sickness) de care sunt avertizată și-n permisul de trekking pe care-l primesc la intrarea în parcul național Annapurna, cu tot cu poza mea. În orice moment, responsabilii cu parcul național știu că sunt hai-hui p-acolo și-mi știu traseul, așa că dacă se întâmplă ceva, mă vor căuta. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

58 de secunde

În 58 de secunde poți să pierzi o mamă și un frate. Anul acesta se împlinesc trei ani de când cei mai mulți dintre nepalezi au aflat, pe pielea lor, ce ușor e să pierzi, într-o clipă, TOT.

*

E 25 aprilie 2015, miezul zilei și Chime e pe motocicletă în centrul orașului Kathmandu, capitala Nepalului. A ajuns acolo când a început studiile universitare, management hotelier și turism. Dintr-o dată își pierde echilibrul și nu-și dă seama dacă face el ceva greșit fiindcă roțile merg aiurea pe asfaltul care pare că se clatină. În fața lui, alți oameni pe motoare au aceeași problemă. Dar și cei care se află în mașini ori cei care merg, pur și simplu, pe jos. Continuă lectura

Standard
Internațional, Oameni, Timp liber

Să înveți să trăiești înseamnă să înveți să accepți schimbarea

Masa de prânz durează fix 20 de minute. La fel și micul dejun. La fel și cina. Sunt în mănăstirea budistă Thrangu Tashi Yangtse sau, pe scurt, Namo Buddha de două zile și știu deja că totul se întâmplă după un plan bine stabilit, nicio secundă mai devreme sau mai târziu.

Aici, disciplina nu e doar pentru călugări, ci și pentru turiștii care vor să experimenteze cum e să trăiești ca un om în căutarea iluminării. Căci, fie că o spun, fie că nu, fiecare călugăr aspiră la asta: să înțeleagă lumea în care trăiește și pe sine doar cu inima. Ca și când te-ai uita la motorul defect al unei mașini și, dintr-o dată, exclami AHA!, te-ai prins ce e în neregulă și cum poți remedia situația. Cam așa e și cu iluminarea. Fie că te antrenezi să o ai, fie că nu, mărturiile celor care au obținut-o duc la aceeași concluzie: de ea poate să aibă parte oricine. Continuă lectura

Standard
Oameni, Sport

Începe Arctic Ultra 2018. De ce să urmărești cursa?

Peste 20 de ore va începe 6633 Arctic Ultra 2018. Eu voi fi în drum spre Nepal așa că voi rata și startul, și mare parte din competiție. Voi încerca să fiu la curent cu tot ce se întâmplă acolo, atât cât voi putea. Tu însă ai toate motivele să fii cu ochii pe cursa asta, în care sunt patru români în acest an: Tibi Ușeriu (participă pentru a treia oară și a câștigat ultimele două ediții), Avram Iancu (în vară a înotat timp de trei luni întreaga lungime a Dunării, de la izvoare până la vărsarea în Marea Neagră), Levente Polgar și Florentina Iofcea (locuiește în Canada, dar participă pentru România). Ultimii trei participanți sunt pentru prima dată la 6633 Arctic Ultra. Continuă lectura

Standard