Internațional, Oameni, Sport

Surferul Chris Bertish e primul om care a traversat Oceanul Atlantic pe un paddleboard

Trei luni. Sau, mai precis, 93 de zile. Atât a durat ca surferul din Africa de Sud, Chris Bertish, să traverseze Oceanul Atlantic pe cont propriu. A plecat din Maroc și-a vâslit până în Antigua. Adică vreo 7403 km. Să-i fie de bine, mai ales că e primul om din lume care reușește asta.

pe ocean 2.jpg

Chris la bordul paddle-ului construit special pentru această aventură.

Chris a pus la cale aventura timp de 5 ani de zile. Pentru el a fost construit un paddleboard special (unul obișnuit arată cam ca o placă de surf), mai mare, cu spații pentru depozitarea alimentelor și odihnă. Bineînțeles, în teren, lucrurile au arătat diferit: la fiecare două ore, Chris trebuia să arunce apa din paddleboard ca să nu i se inunde spațiile unde ținea mâncarea. În rest, omul a văslit între 12 și 15 ore pe zi. Uite ce corp frumos a făcut de la atâya mișcare, ahahaha! Continuă lectura

Standard
Timp liber

Lumea văzută de Bob

James Bowen e dependent de heroină și trăiește pe străzile Londrei. Ca să facă rost de bani, el cântă la chitară. Are o familie, însă relațiile dintre ei sunt tensionate și complicate. D-aia s-a și apucat de droguri, n-a făcut față presiunii. Își dorește să scape de această dependență, însă contextul și anturajul îl trag mereu înapoi. A mai încercat să intre în programul de dezintoxicare, însă mereu l-a abandonat după o vreme. Asta e, pe scurt, povestea lui James Bowen.

Singura care crede în el e o lucrătoare socială care-i face rost de casă. Singura condiție să păstreze locul e să ducă la bun sfârșit, de data asta pe bune, programul de dezintoxicare. E ultima lui șansă la o viață lipsită de vicii. Ăsta e momentul în care în scenă intră Bob, un motan roșcat care nu mai vrea să plece. Oricât ar încerca James să-i facă vânt după ce-l pune pe picioare – Bob are o rană cu puroi și trebuie tratat- motanul se întoarce mereu la James. Indiferent unde pleacă James, Bob e-n urma lui, îl găsește oriunde ar fi și-i sare în brațe de parcă l-ar recunoaște ca prieten dintotdeauna. Continuă lectura

Standard
Internațional, Oameni

Raif Badawi, bloggerul condamnat la 10 de închisoare din cauza opiniilor sale

Cum ar fi să faci închisoare ani de zile și să-ți iei pedeapsă 1000 de bice pe spinare fiindcă ai scris pe blogul tău opinii împotriva regimului politic din statul tău? Fiindcă ai spus că femeile n-au suficiente drepturi și societatea patriarhală construită pe considerente religioase nu prea se mai pupă cu secolul în care trăim? Ți s-ar părea, pe drept cuvânt, ridicol. Dar, în Arabia Saudită, poți să pățești așa ceva dacă ești un cetățean al acelei țări cu păreri liberale care crede că Coca Cola e gustoasă și femeile care votează, o idee bună.

Am aflat povestea lui Raif Badawi datorită cărții ”Raif Badawi – soțul meu, povestea noastră” scrisă de soția lui, Ensaf Badawi, în colaborare cu jurnalista germană Andrea C. Hoffman. În limba română, cartea a apărut la editura Univers și e proaspătă pe piață. Am terminat-o de citit în numai 2 zile ceea ce e extraordinar pentru că n-am mai citit de multă vreme o carte pe care să n-o pot lăsa din mâini. Faptul că sunt întâmplări adevărate, că situația lui Raif e încă incertă în acest moment și că scriitura e dinamică m-au făcut să citesc cu mult elan. Din capul locului recomand cartea asta înainte de-a vă mai spune câteva cuvinte despre ea.  Continuă lectura

Standard
Internațional, Timp liber

Plec în India la un retreat de yoga cu Rezan să văd dacă acolo oamenii își găsesc cu adevărat liniștea

M-am întrebat mereu care e treaba mea aici, pe Pământ. Din cauza asta sunt, în continuare, neliniștită: nu am găsit un răspuns. E drept, odată cu trecerea timpului, am învățat să merg cu valul, mai împăcată cu ideea că nu știu încă ce rost am. Odată, în liceu, de exemplu, întrebarea asta îmi provoca anxietate. Pe urmă am început s-o privesc ca pe o temă: și dacă, de fapt, nu e un singur rost? Dacă viața asta e de trăit ca un serial cu mai multe sezoane și-n fiecare sezon ai de rezolvat un alt subiect și, așa, în timp, asta înseamnă creșterea?

Întrebarea asta stă și la baza meseriei pe care mi-am ales-o (sau care m-a ales): scrisul. Caut în poveștile oamenilor de lângă mine răspunsul lor, direct sau nu, la întrebarea: care e scopul meu aici? Experiențele lor diverse mă ajută ca o oglindă să mă uit la mine însămi. De cele mai multe ori, poveștile lor mă relaxează și îmi dau încredere atunci când am sentimentul că aleg să-mi străbat calea într-un mod anapoda, în opoziție cu ce face majoritatea. Continuă lectura

Standard
Internațional, Oameni

1,4 milioane de copii ar putea să moară de foame anul ăsta. Ce putem să facem noi?

Una dintre cele mai puternice povești pe care le-am citit anul trecut a fost cea despre despre Anja Ringgren Lovén, un lucrător social danez, care trăiește în Nigeria și care, acolo, pe străzi, a găsit un băiețel care umbla singur, gol și cu stomacul plin de viermi. Familia îl abandonase fiindcă a crezut despre el că este vrăjitor.

atunci

Aceasta e poza care a făcut atunci înconjurul lumii, când Anja Ringgren Lovén s-a întâlnit cu băiatul, pe 31 ianuarie 2016, într-un oraș din Nigeria.

Băiețelul, care a primit numele Hope, după ce timp de 8 luni de zile a stat pe cont propriu și s-a hrănit cu ce-a găsit, a fost dus la doctor și, cu ajutorul donațiilor venite din întreaga lume, a fost pus pe picioare. În numai 2 luni, el și-a revenit complet. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Kepler-438B: locul în care te duci să trăiești când nimeni pe Pământ nu vrea să te-ajute

La o distanță de 470 de ani lumină de Pământ se află planeta Kepler-438B, despre care se spune că seamănă cel mai mult cu condițiile de viață de aici și că, în plus, s-ar putea să găzduiască deja viață extraterestră. Cu un Pământ tot mai secat de resurse și adesea aflat în bătaia de joc a oamenilor, este Kepler-438B un loc în care generațiile viitoare, poate mai conștiente din punctul de vedere al influenței pe care-l avem asupra mediului înconjurător, să-și facă o viață nouă?

filme-carti.ro.jpg

De la stânga la dreapta: Mihai Smarandache, Ioana Anastasia Anton și Dan Aștilean reprezintă delegația Malvatiei la ONU. Malvatia e un stat pe cale de dispariție, căci, din cauza încălzirii globale, peninsula a fost acoperită de ape și cei 30.000 de locuitori ai țării au nevoie de pământ nou. Continuă lectura

Standard
Campanii, Oameni

Jocurile minții: 80% dintre femeile abuzate de partenerul lor au IQ peste medie și studii superioare

Mâine e 8 Martie, din nou Ziua Femeii, uraaa! Deși mă bucur că-n această zi sunt privilegiată și răsfățată de bărbații din viața mea (și de unele femei, că așa suntem noi, ne sărbătorim și una pe cealaltă, fiindcă … de ce nu?), nu uit că, în realitate, Ziua Femeii vorbește despre altceva: zbaterea permanentă de a fi recunoscute din punct de vedere social, politic și economic pe picior de egalitate cu bărbații. Doar suntem oameni cu toții, nu?

Teoretic, lucrurile par simple, cu toții suntem oameni și oamenii trebuie să beneficieze de drepturi egale indiferent de sex, naționalitate, etnie. În realitate, lucrurile nu stau deloc așa, nici în România, nici în alte țări. Poate că alte țări au niște pași înainte, căci parcursul lor cultural și educațional a fost diferit de al nostru. Însă, cu adevărat, problema inegalității între femei și bărbați există, într-un fel sau altul, în mai toate societățile. Să se fi înrădăcinat atât de adânc credința că femeia e făcută din coasta lui Adam și, deci, e mereu cu un pas înapoi decât el? Continuă lectura

Standard