Poveste de familie: doi tați, doi copii gemeni, o viață fericită

Lestat Monroe, Perry Zizzi și cei doi copii ai lor, Lucrezia și Orazio, formează o familie fericită de opt ani de zile. Sunt o familie în care părinții sunt bărbați, dar pentru ei asta nu contează. Cu toții trăiesc în România. Lestat este om de afaceri, iar Perry este avocat. Copiii lor merg la școală și au parte de activități obișnuite, ca orice alt copil.

Primul meu loc de muncă după terminarea facultății a fost cel de asistentă personală pentru Lestat Monroe, care la acea vreme era manager al evenimentului artistic ”Cow Parade”, în București. Relația de muncă s-a transformat într-una de prietenie și așa a rămas de atunci.

Am fost aproape de ei când s-au născut copiii, în anul 2010, și am scris povestea nașterii lor în revista Tabu. Tu o poți citi integral AICI.

Am vorbit cu Lestat despre familia lui, despre curiozitățile copiilor în ceea ce privește familia din care provin și despre cum e viața lor de zi cu zi în România.

De cât timp trăiești în România și ce a însemnat pentru tine să fii într-o relație cu o persoană de același sex în această țară?

M-am mutat în România în 2004. Am fost mereu sincer în legătură cu faptul că sunt gay, atât cu prietenii, cât și cu clienții mei – nu într-un mod evident, dar nici nu am ascuns asta. În 14 ani, am avut o singură problemă în legătură cu acest lucru. Îmi dau seama însă că, față de mulți alți oameni ca mine, nu am de-a face cu homofobia și abuzul în mod regulat.

Cum v-ați decis să aveți copii, tu și Perry, ce ați făcut pentru asta și cum a reacționat publicul din România?

Perry și cu mine ne-am decis să explorăm posibilitatea surogatului. Am intrat în legătură cu agenții din SUA și așa am cunoscut-o pe donatoarea de ovule și pe mama-surogat. După ce ne-am cunoscut și ne-am plăcut, am căzut de acord să facem cu toții parte din ”proiectul bebeluș” – spun ”proiect” pentru că începând de la chestiunile legale până la deciziile financiare, a avea copii e o provocare mare pentru membrii LGBT. E un aspect care e mereu planificat cu foarte mare grijă și gândit ca la carte.

În primăvara lui 2009, când gemenii, Orazio și Lucrezia, aveau numai o lună de viață, am revenit cu ei în România, pentru prima dată. Oamenii au fost curioși cu privire la familia noastră și această curiozitate mi s-a părut firească. Și când cineva a fost interesat să afle despre ce e vorba, ne-am bucurat să le răspundem la întrebări. Copiii au 8 ani acum și, în tot timpul acesta, am avut numai un incident homofob legat de familia noastră, care s-a întâmplat la World Class, o sală de sport locală – dar am depus plângere la CNCD și am avut câștig de cauză (n.red. poți citi mai multe despre incident AICI).

Cum e viața de zi cu zi pentru copiii tăi?

Lucrezia și Orazio fac aceleași lucruri pe care le face orice copil de vârsta lor: merg la școală, unde sunt populari – eu nu eram la vârsta lor. Orazio e pasionat de fotbal, ca mulți băieți, în vreme ce Lou, cum îi spunem în familie, face mereu lucruri pe care le fac fetele, probează haine și machiaje de tot felul. Ambii au personalități grozave. Nu aș putea să fiu mai mândru decât sunt de ei, de felul în care cresc și se dezvoltă.

Copiii v-au întrebat vreodată de ce au doi părinți de același sex? Ce le-ați răspuns?

Perry și cu mine am fost mereu foarte deschiși cu copiii noștri. Au crescut știind că există tot felul de familii și că nu suntm unici. Le-am spus de foarte devreme că unii dintre prietenii lor s-ar putea să fie crescuți numai de un părinte sau de către bunici, dar asta nu înseamnă că sunt mai puțin familie. Există poze cu mama lor biologică și mama surogat în camera lor, ca ei să știe că fără ajutorul lor prețios, nu ar fi fost alături de noi azi. Întrebările însă nu vin de la ei, ci mai degrabă de la prietenii lor, când vin acasă la noi să se joace. Mereu am zis că pentru întrebări ușoare, există răspunsuri ușoare. ”Lou și Oz – porecla lui Orazio – au doi tați, cum alții au două mame sau o mamă și un tată.” Prietenii lor acceptă răspunsul lor și spun că ”e cool că aveți doi tați, pare amuzant.”

Faptul că crsc într-o familie cu doi tați le afectează sexualitatea? Crezi că vor fi gay pentru că au crescut într-o familie gay?

Să spui că ”homosexualitatea e o alegere” e ignoranță. Te naști gay. Nu devii gay. Dacă a fi gay ar fi o alegere și dacă sexualitatea părinților tăi te-ar influența, atunci de ce părinții unor membri LGBT sunt cât se poate de straight? Avem suficiente studii de la universități de top care confirmă că a fi gay nu e o alegere, iar copiii crescuți de părinți gay nu devin gay din cauza asta. Ca să o citez pe Lady Gaga, ”you are born this way” (n.red. ”te-ai născut așa).

Cu toate că e devreme să-mi dau seama de orientarea sexuală a copiilor mei, mi se par cât se poate de straight! Televizorul meu e blocat pe canale de sport 24/7 pentru că îi plac lui Orazio și cel mai adesea investesc timp pentru a mă preface că îmi place fotbalul doar de dragul lui. Singura consolare e că în timp ce ne uităm la vreun meci, fiica mea și cu mine ne bucurăm de jucătorii care arată foarte bine (râde). Acestea fiind spuse, eu oricum îmi voi iubi copiii, orice s-ar întâmpla.

Care sunt cele mai grele întrebări pe care vi le-au pus vreodată în legătură cu familia din care provin?

Nici una. Nu au existat niciodată întrebări grele în ceea ce mă privește. Și Perry, și eu suntem deschiși cu copiii. Suntem norocoși fiindcă amândoi sunt maturi și deștepți.

Au avut vreodată probleme la grădiniță sau la școală pentru că vin dintr-o familie cu membri de același sex?

În primul an pregătitor la grădiniță – aveau 3 ani  și era o grădiniță publică – am mers acolo să-i înscriu, pregătit să înregistrez cu telefonul conversația neplăcută și un eventual refuz, dacă ar fi avut loc. Am intrat în biroul directoarei, care m-a recunoscut din emisiunea lui Măruță, de la televizor. M-a întrebat ce fac gemenii, mi-a dat să completez formularele de înscriere, am scris ambele nume ale taților și a doua zi au fost în clasă. Gemenii s-au distrat de minune acolo și au amintiri grozave, încă își aduc aminte de colegii de clasă și de educatori, de fiecare dată când trecem pe lângă clădire.

A fost vreodată vreo problemă pentru ei faptul că vin dintr-o familie formată din membri de același sex?

În acest moment aproape că mă simt prost că-ți răspund la întrebări fiindcă nu am nimic interesant sau suculent să îți spun. Am fost norocoși în toate aspectele pe care ți le poți imagina și totul a mers cum trebuie. Mi-aș fi dorit să am niște povești scandaloase, dar nu le am.

Ca părinți, am fost mai îngrijorați cu privire la acest aspect decât au fost ei. Mă gândeam, de exemplu, ce se va întâmpla de Ziua Mamei. Însă profesorii s-au adaptat și ne-au invitat pe unul din noi la eveniment. Așa că, în fiecare an, eu merg la Ziua Mamei, iar Perry la Ziua Tatălui. Le aduc tuturor mamelor flori și participăm împreună la activitățile zilei. Lou e foarte mândră că tatăl ei e acolo, iar ceilalți colegi cred că e ceva special în asta.

Ce crezi despre referendumul care va avea loc în acest weekend, pe 6 și 7 octombrie?

Într-o democrație ca România mi se pare șocant că oameni incuiați la minte, inclusiv Biserica Ortodoxă, au adus pe agenda publică o temă și au transformat-o într-o problemă, care de fapt nu există, încercând să redefinească familia și ținând în mod intenționat familiile ca a mea deoparte.

Care sunt ideile care te supără în legătură cu acest referendum?

Faptul că Patriarhul Daniel folosește religia și tradiția ca motive pentru discriminare. Dacă Iadul există, el va ajunge sigur acolo pentru că nu-și iubește aproapele (râde).

Care sunt cele mai grave consecințe ale acestui referendum inevitabil, în opinia ta?

Consecințele de care îmi e cel mai teamă dacă modificarea asta se va face în Constituție datorită votului cetățenilor sunt înmulțirea atitudinilor ultra-conservatoare, cu Biserica punând stăpânire pe agenda publică și adoptând atitudini împotriva drepturilor omului prin invocarea tradiției, credinței, mândriei naționale și familiei tradiționale. Apoi, pe lista lor, vor încerca, încă o dată, să limiteze drepturile sexuale și de reproducere ale femeilor.

 Care sunt cele mai mari minciuni pe care le-ai auzit zilele astea?

”Gayii vor veni după copiii tăi” – sună creepy și amuzant în același timp, ca și când ar veni extratereștrii.

Ce crezi că lipsește în spațiul public în ceea ce privește discursul despre referendum?

Una dintre marile probleme e cu comunitatea LGBT care nu are o campanie unitară împotriva referendumului. ONG-urile și activiștii nu s-au unit sub aceeași umbrelă, nu au o strategie, comunicare, vizualuri și #tag-uri comune. E ca și când fiecare luptă pe cont propriu. Din afară, situația pare haotică în ceea ce îi privește.

Nu sunt român așa că nu voi putea să votez în acest weekend. Însă dacă ar trebui s-o fac, l-aș urma pe Florin Buhuceanu de la ASOCIAȚIA ACCEPT și aș boicota votul.

Cuplurilor gay din România crezi că le pasă de căsătorie?

Nu îmi place să folosesc cuvântul ”căsătorie”, care e mai degrabă legat de o ceremonie religioasă în mințile unora. Prefer ideea de uniunune între persoanele de același sex. O astfel de abordare ar face o diferență enormă în conversația cu ceilalți oameni.

Înapoi la întrebarea ta, sper că le pasă pentru că decizia le afectează drepturile umane și civile. Nu zic că dacă s-ar putea căsători ar da iama a doua zi la primărie să semneze actele. Nu ar face asta. O mare parte din comunitatea LGBT din România e încă ascunsă și nu se expune.