Într-o zi mă jucam pe Booking.com. Câteodată intru pe site-ul ăsta și introduc anumite date – orașe și zile și luni – să văd ce apare. Uneori fac asta cu scop precis – caut o destinație și oferte bune în legătură cu ea. Altă dată pur și simplu mă joc. E un fel de wishful thinking, dacă totuși apare ceva bun în cale, acționez în consecință: rezerv și, ulterior, plec.
Așa am găsit pe la sfârșitul lui ianuarie o ofertă bună pentru Sighișoara, oraș pe care nu-l mai văzusem din anii de liceu, când mergeam, aproape în fiecare an, la Festivalul Medieval. Vila Franka, chiar în inima orașului de numai 26.000 de locuitori, oferea o cameră dublă la prețul de 100 de lei în loc de 200 de lei, cât era în mod obișnuit. Am luat-o instantaneu, căci, nu-i așa, ce e-n mână, nu-i minciună. Apoi, pe 10 februarie, într-o vineri, la ora 6.00 dimineața, m-am urcat în tren și am plecat.
În tren la ora 6.00 e aproape pustiu. Lucru care mie-mi place foarte mult.
La 11.30 am ajuns la Sighișoara fără nicio întârziere. Deși la București abia ninsese și era foarte frig, acolo nu era pic de zăpadă, erau 5 grade și soarele strălucea. Puteai să juri că venise primăvara.
În Sighișoara a fost o vreme minunantă, numai bună pentru primbare.
Am găsit un oraș pustiu. A fost prima dată când l-am văzut astfel, în afara sezonului, și mi-a plăcut foarte mult. Părea că nici localnicii nu-s acasă. Însă așa se întâmplă când ai un oraș cu puțini locuitori, mai ales când vii dintr-un oraș mare ca București. Mi s-a părut perfect și abia am așteptat să iau străzile la pas.
Străzile fostei cetăți medievale erau pustii, numai bune să te plimbi în voie.
Am stat în Sighișoara trei zile pline, timp suficient să vizitezi pe îndelete muzee, turnuri, restaurante și cafenele. Și, evident, să dormi. Cetatea Sighișoarei arată foarte bine, multe clădiri au fost recondiționate și, în plus, am descoperit multe locuri noi, fie din întâmplare, fie cu ajutorul prietenilor de pe Facebook.
Imagine din cea mai frumoasă cofetărie în care am fost vreodată, cu cele mai bune prăjituri, Casa Cositorarului. Voi reveni cu un post separat despre acest loc de poveste.
Sunt o mulțime de locuri interesante în care poți merge. Mie mi-au plăcut în mod special Ceasul cu Turn, care e și atracția principală a locului, datorită imaginii grozave de la înălțime pe care o ai și Cimitirul Romano-Catolic de lângă Liceul Joseph Haltrich care se află pe dealul unde ajungi după ce urci Scările Acoperite (170 la număr). În Cimitir am mers de două ori pentru că e mare și frumos, iar Scările Acoperite le-am urcat în fiecare zi, ca un test personal de rezistență.
Plimbare în Cimitirul Romano-Catolic din Sighișoara, un loc foarte frumos.
Prețurile sunt mici spre medii. O bere costă între 4 și 9 lei, iar un Aperol Spritz l-am găsit chiar și la 8 lei. E un oraș mai ieftin decât București când vine vorba despre mâncare și băutură luate de la supermarket. Și-n restaurante prețurile pot fi mai mici decât aici, depinde unde mănânci. Eu, evident, am ales să mănânc preparate tradiționale la care n-am acces acasă prea des. De pildă, ciorbă de fasole în pită cu salată de ceapă roșie.
Ciroba de fasole în pită e un preparat tradițional foarte gustos.
Voi reveni într-o postare viitoare cu recenzia unor locuri unde am mâncat bine și unde mi-a plăcut atmosfera. De asemenea, voi scrie și despre locuri pe care le-am vizitat, în fotoreportaje pe care le pot face datorită lui Adrian Munteanu, care a adunat cele mai frumoase imagini de acolo, să ne aducem aminte de ele oricând dorim.
