Street Fashion

by Andreea Vasile

Că tot vine ShortsUP Street Fashion vineri, 25 noiembrie, să vă împărtăşesc câte ceva despre cum văd eu Bucureştiul când vine vorba de hainele pe care lumea le îmbracă pe stradă.

*

În esenţă cred că felul în care majoritatea se îmbracă e corect şi plictisitor. De fapt, corectitudinea este plictisitoare. Chiar şi atunci când hainele cuiva sunt plăcute vederii (şi d-astea sunt destule, nu mă înţelegeţi greşit), combinaţiile sunt atât de corecte, că-s plictisitoare (repet, ştiu :)), bănuiesc că astea-s cuvintele cheie din postul pe care-l scriu :).

*

Hainele n-au viaţă prin ele însele. Ba chiar cred că frumuseţea sau urâţenia hainelor e prea puţin importantă dacă persoana care le poartă has got what it takes. Să rămân puţin la acest “has got what it takes” şi încerc din răsputeri să nu folosesc cuvântul “atitudine” încercând să descriu de ce-mi place un om indiferent ce haine poartă. Aşadar, îmi place pentru că are lumină-n ochi, pentru că face eye contact pe stradă, pentru că zâmbeşte când face eye contact, pentru că se simte bine şi se vede că se simte bine. Contrar aşteptărilor, băieţii adolescenţi sunt, din raţiuni vestimentare, cel mai pe gustul meu pentru că mulţi, cred că inconştient, fac exact combinaţiile care-mi spun despre ei că au personalitate puternică, că au libertate interioară şi, mai ales, că au lucruri mai bune de făcut decât să-şi asorteze mănuşile la fular.

*

Pentru mine street fashion-ul este despre a putea să-l văd pe celălalt aşa cum e, nu aşa cum se ascunde în haine sau cum vrea să se proiecteze pe sine cu ajutorul hainelor.

Toate pozele sunt luate de pe hel-looks.com şi descriu cam cum îmi imaginez eu strada din punct de vedere vestimentar. Including people’s faces.

0 comment

You may also like

0 comment

MissRhyne November 23, 2011 - 3:52 pm

Îmi plac domnii din poze 🙂 Doamnele au un look prea căutat, un defect pe care-l văd cam în toată lumea ce-ar putea intra într-un buc-looks. Sigur, nu la gradul ăsta de fistichiu pentru că încă n-avem atâta curaj – deocamdată ne rezumăm la espadrile, pantaloni conici care vin ca pe gard, sacoşe de pânză şi bluze cu guler ”bărcuţă”.

Reply
Corina Murafa November 23, 2011 - 7:10 pm

Sunt foarte curioasa cum vezi tu introducerea creativitatii si a personalitatii in tinutele de business. In cazul unor profesii conventiile sociale sunt unele destul de puternice si fara a fi imbracat intr-un anumit fel, nu te poti integra “in club”. Chiar si asa, ce se poate face sa iesim din banalitatea costumelor de business?

Reply
Andreea November 23, 2011 - 7:27 pm

ahahahahaha, esti draguta Corina for putting such faith in my opinion, dar cum nu ma invart in aceasta zona, nu am idee cat de obtuza e in privinta vestimentatiei. insa banuiesc ca te poti imbraca business wise si fara sa porti alb cu negru. adica poti jongla cu cuts si culori ca bej, nude, verde crud, tonuri care sa nu fie tipatoare. one can be business without being boring, of this i am sure. un model de creativeness intr-o zona ‘serioasa’ e, pt mine, simona miculescu, de exemplu. mi se pare ca nu face deloc rabat de la personalitate si-o reflecta foarte fain in haine 🙂

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: