Pe 5 mai am citit un anunț de voluntariat din partea Asociației Inima Copiilor. Era vorba despre proiectul Nici un copil singur în spital. Se căutau voluntari care să stea cu copiii abandonați sau la care, din diferite motive, părinții nu pot ajunge prea des și care sunt internați la secția de terapie intensivă de la spitalul Marie Curie din București. Studiile arătaseră că un copil bolnav care are parte de căldura unui alt om prin cuvinte frumoase și îmbrățisări poate să se facă bine mai repede. Și același lucru îl știa și neonatologul Cristian Cîrstoveanu, care a avut ideea acestui proiect.
Am scris despre anunțul Asociației Inima Copiilor pe pagina mea de Facebook. În numai câteva zile, anunțul a fost împărtășit de peste 2000 de ori și, evident, oamenii care s-au înscris în programul de voluntariat, așa cum am făcut-o și eu, mi-au scris să mă întrebe când vor fi contactați. Nu am știut să le răspund în acel moment, dar mi-am dat seama că probabil se înscriseseră ceva oameni. În plus, despre programul în cauză mai auzisem și la televizor, mai ales când mai multe televiziuni au făcut reportaje despre bunicii care sunt voluntari și care petrec timp în spital cu acești copii.
În cele din urmă, am scris Asociației și am cerut un răspuns. Le-am povestit despre ce este vorba și despre faptul că oamenii vor să știe dacă e nevoie de ajutorul lor. Am primit imediat un răspuns de la Enona Chriac care mi-a spus că, într-adevăr, în urma mediatizării, au avut parte de mii de înscrieri, lucru care i-a luat și pe ei prin surprindere și pe care nu erau pregătiți să-l gestioneze. Primii înscriși vor fi și primii serviți în urma unor interviuri pe care Asociația le va face cu ei.
Restul celor care s-au înscris vor primi un mesaj prin care li se va comunica ceea ce v-am scris și eu, pe scurt, aici. Însă reacția super bună a oamenilor m-a bucurat nespus și mi-am dat seama cu ocazia asta cât de multă disponibilitate există și cât de mult vor oamenii din jur să ajute. Există atât de multe cauze unde o mână de ajutor e oricând binevenită, așa că, chiar dacă în cazul Asociației Inima Copiilor, momentan, nu mai e nevoie de sprijin, internetul e plin de oportunități, în București și-n țară, prin care priceperea voastră e binevenită undeva.
Chiar dacă nu vă iese în cale vreun anunț concret prin care cineva vă spune că e nevoie de ajutor undeva, faceți voi primul pas și căutați locurile sau cauzele care vă atrag, apoi vedeți unde anume puteți fi de folos. Cu toate că e într-adevăr mai ușor când dați peste astfel de ocazii, fiți voi aceia care acționați mai întâi. E un lucru minunat că-n astfel de momente poți să vezi capacitatea de mobilizare a oamenilor, că în ciuda a ce se spune și ce se scrie, suntem nerăbdători să fim de folos, să fim alături de cei care au nevoie de sprijin și gata să dăm din timpul nostru altora.
