[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=pQN1COeI75E&feature=related]
Avem intelect şi avem spirit. Cu toate că în spirit se găseşte adevărata noastră natură, intelectul, deci egoul, are capacitatea de-a se face mai bine auzit aşa că de cele mai multe ori credem că intelectul dă măsura a ceea ce suntem. Trăim în mintea noastră mai mult decât trăim în inima noastră şi e suficient să vă gândiţi la voi străbătând un drum de la punctul A la B. Mii de gânduri vă trec prin minte sau e linişte? Faceţi liste mentale cu ce aveţi de făcut, cu ce-aţi făcut, cu ce mai aveţi de cumpărat sau sunteţi absenţi? Dacă răspunsul e-n prima parte a întrebării, înseamnă că sunteţi în propria minte mult prea mult. Dacă răspunsul e-n a doua parte a întrebării, eşti pe drumul cel bun. Trăieşti în inima ta…
Am învăţat că atunci când te-ai blocat este bine să te mişti: să te plimbi sau să dansezi. Spiritul unui om poate reveni în trup prin mişcare aşa că, ştiţi deja pe propria piele, că atunci când vă mişcaţi, vă simţiţi revigoraţi, ca şi când o nouă energie s-a întrupat în voi. Aşa şi este. Când trăieşti prea ancorat în propria-ţi minte, tendinţa acesteia este să te tragă înapoi: să nu-ţi placă una şi alta, să-ţi fie lene, să refuzi ocazii inventând motive, să crezi că nu e pentru tine o experienţă şi alta. Mintea e făcută să cenzureze pornirile naturale pe care le avem, pe care inima le dictează.
Dansez în fiecare dimineaţă, energic.
Când Sonia Choquette a primit o clientă la o şedinţă faţă în faţă, femeia i-a spus că îşi dă demisia, că nu mai suportă locul de muncă. Aşa că, într-o zi, când s-a dus acolo, cu imaginea părăsirii locului de muncă, şi-a dat drumul la radio şi a dansat în birou. Apoi s-a aşezat pe scaun sub privirile nelămurite ale colegilor. A continuat să facă asta, la oră fixă, şi-n ziua următoare, şi-n ziua următoare până când colegii de birou au început să danseze cu ea. În cele din urmă, dansul a fost instituţionalizat în locul respectiv şi toată lumea dansa la ora 10, 13 şi 16. Femeia nu şi-a mai dat demisia.
Auzind această poveste, m-am gândit, automat, la serialul Ally McBeal unde se dansa mult, unde era multă muzică. Când vreunul dintre avocaţi avea un blocaj mental, fie dansa, fie făcea vreo mişcare sau vreun gest care-l dezmorţea. Acum am înţeles că prin dans şi respiraţie adâncă, spiritul revine în trup şi te simţi din nou tu. Încearcă să inspiri şi să expiri pe nas, adânc, ca şi când cavitatea toracică şi plexul solar s-ar umple de aer. Nu te simţi “mişcat”?
Dacă ar fi să instituţionalizez dansul la birou, melodia mea ar fi Hot Stuff de la Donna Summer. Dansez pe ea de câte ori am ocazia, oriunde aş fi.
Tu ce melodie ai alege ca să-ţi aduci spiritul înapoi atunci când mintea te face s-o iei razna?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=NtvRjwRCVfE&feature=related]
0 comment
http://www.youtube.com/watch?v=E2uQ8GMHlTI narcisista din mine n-ar alege o melodie pe care sa nu poata sa-si unduie soldurile 🙂 I want to get away, I want to fly away…….
*unduiasca