Am cumpărat cartea ”Bărbatul care n-a mai sunat” de Rosie Walsh la a treia ei vedere în librărie. Prima dată când am văzut-o, am luat-o în mâini, am răsfoit-o și am pus-o înapoi în raft, căci mi se părea că textul în pagină e mic și înghesuit și n-aveam chef să-mi bat capul cu asta la momentul acela. A doua oară când am intrat în librărie, am luat-o din nou în mâini, dar faptul că citisem peste tot despre ea mă enerva – cumva nu voiam să o citesc în același timp cu toată lumea, voiam să se mai liniștească apele în privința ei. În sfârșit, ultima dată când mi-a ieșit în cale, cartea nu mai era în raft, ci direct la librar, lângă casa de marcat, ultima bucată pe care cineva o rezervase, dar nu o mai cumpărase. Așa că, în cele din urmă, am luat-o eu. Continuă lectura
Arhive pe autori: Andreea
SWIM: un simplu bibliotecar din Petroșani care ne arată că orice e posibil
Anul trecut, un bibliotecar din Petroșani a avut o idee năstrușnică după ce a citit cartea ”Pilotul de pe Dunăre” a lui Jules Verne: să traverseze înot Dunărea, de la izvoare la vărsarea în Marea Neagră, fără neopren și altă protecție, doar în slip. El și-a propus să înoate câte 50 de kilometri pe zi și să încheie aventura în 60 de zile. Planul de acasă nu s-a potrivit cu cel de pe teren și Avram Iancu, căci acesta e numele temerarului nostru, a petrecut în apa Dunării 89 de zile pentru a străbate cei 2860 de kilometri de fluviu care unește Europa. Continuă lectura
Psihologul Domnica Petrovai despre viața în cuplu și rostul ei: ”Avem nevoie să înțelegem ce înseamnă o relație”
Lumea e plină de idei despre iubire. Câți oameni, atâtea păreri. Cu toții am avut experiențe în iubire, fericite sau nefericite și, pe baza lor, suntem gata să spunem sus și tare că știm cum stă treaba cu iubirea. Oare? Iubirea a fost dintotdeauna un prilej pentru filosofie și tot ea a stat la baza creației de mii de feluri, dar și a unor acțiuni îndrăznețe, uneori. Însă tot ea și-a schimbat semnificațiile și rosturile de mii de ori de-a lungul anilor.
La iubire ne uităm cu ochii sclipind și ne-o imaginăm ca pe o vată de zahăr pe băț, pufoasă și dulce. În viața fiecăruia știm și vedem că lucrurile sunt pline de nuanțe când vine vorba de iubire, dar adesea ne încăpățânăm să aspirăm la un ideal și să raportăm tot ce trăim prin prisma idealului respectiv, care e fie o fantezie a propriei minți, fie o proiecție inspirată de poveștile altora de dragoste. Uităm că ceea ce vedem la alții însă sunt frânturi dintr-un univers mai amplu, care, de fapt, nu ne e accesibil. Ce e adesea între doi (sau mai mulți oameni) care au o relație amoroasă rămâne între ei. Continuă lectura
Brunch în Oltenia: o zi la Novaci cu mâncăruri tradiționale oltenești, artiști plastici și meșteri populari și prieteni noi
Pentru o zi, gospodăria familiei Ungureanu din Novaci, județul Gorj și-a deschis porțile pentru aproape 100 de oameni, adulți și copii, gata să guste din preparatele tradiționale oltenești și să afle povești despre Oltenia.
De la stânga la dreapta: Dana Oniga, Gabriela Solomon, Daciana Ungureanu și Cristi Cismaru
Primul brunch în Oltenia, organizat de My Secret Romania și Asociația My Transylvania, a avut loc sâmbăta trecută la Novaci, în județul Gorj. Despre brunch-uri în gospodăriile oamenilor din țară s-ar putea să mai fi auzit la televizor, mai ales că Cristi Cismaru, de la Asociația My Transylvania, apare destul de des pe micul ecran să povestească despre aceste evenimente. De data aceasta însă conceptul a fost adus din Ardeal în Oltenia la inițiativa Gabrielei Solomon și Ioanei Pătrășcoiu de la My Secret Romania, două fete care iubesc România și pe care eu le cunosc de mult timp. Cu ele am văzut prima dată Delta Dunării în urmă cu doi ani într-o vacanță pe care n-o voi uita niciodată. Continuă lectura
O brutărie ca-n copilărie, cu pâine și prăjituri care îți aduc aminte de ”acasă”
Când eram copil, în cartierul Floreasca, peste drum de actualul fast food Spring Time, era o brutărie. Deasupra intrării, cu litere mari și grele, scria simplu P-Î-I-N-E. Sigur că odată ce îi treceai pragul găseai pe rafturi și-n spatele geamurilor de sticlă tot felul de preparate proaspete și gustoase care îți lăsau gura apă. De câteva ori pe săptămână, bunica mă trimitea acolo să iau pâine fără sare sau pâine graham. Îmi aduc aminte bine acele momente pentru că au fost printre primele în care am simțit că bunica are încredere în mine și mă lasă nu doar să ies singură din casă, ci să traversez o șosea cu trafic intens. M-am simțit pentru prima dată mare!
O pâine după rețete tradiționale românești
Așa că m-am întors înapoi în timp imediat ce am intrat în Brutăria din Sat. Unul dintre verii mei locuiesc în Corbeanca și așa am aflat de acest loc, datorită lui. Eram acasă la el și ne pregăteam să mâncăm când a pus pe masă un coș cu pâine a cărei coajă mi-a adus aminte de pâinea pe vatră. Continuă lectura
Un anunț de voluntariat mi-a arătat cât de mult timp sunt dispuși oamenii să ofere altora pentru a-i ajuta
Pe 5 mai am citit un anunț de voluntariat din partea Asociației Inima Copiilor. Era vorba despre proiectul Nici un copil singur în spital. Se căutau voluntari care să stea cu copiii abandonați sau la care, din diferite motive, părinții nu pot ajunge prea des și care sunt internați la secția de terapie intensivă de la spitalul Marie Curie din București. Studiile arătaseră că un copil bolnav care are parte de căldura unui alt om prin cuvinte frumoase și îmbrățisări poate să se facă bine mai repede. Și același lucru îl știa și neonatologul Cristian Cîrstoveanu, care a avut ideea acestui proiect. Continuă lectura
Femeia-dietă
Zilele trecute, în jurul prânzului, mi s-a făcut foame. M-am dus la un împinge tava, mi-am luat mâncare, m-am așezat la o masă. Lângă mine, un grup de femei, ca mine, mâncau și ele. Numai că fiecare explica celorlalte de ce mănâncă ceea ce mănâncă. Fiecare mai voia să slăbească un pic. Una dintre ele făcea notă discordantă că-și luase paste, dar le asigura pe celelalte că e o excepție, că de obicei mănâncă mai sănătos, că diseară își va spăla păcatele cu o salată. Continuă lectura
