Ce înseamnă să fii om?
O întrebare care în luna noiembrie a circulat printre noi mai mult ca niciodată. Incidentul de la Colectiv și atacurile teroriste din lumea întreagă, printre care cel mai răsunător a fost cel de la Paris, datorită proximității geografice, au făcut ca nevoia oamenilor de-a se implica unii în viețile celorlalți să fie mai evidentă ca oricând.
Pentru mine, aceasta a fost perioada cea mai grăitoare din punctul ăsta de vedere pe care nu o voi uita niciodată datorită generozității infinite pe care am văzut-o în jurul meu de la oameni de tot felul.
Așa că, în acest context, când un prieten, Claudiu Radu, mi-a sugerat seria ”Human” după ce am găsit un video cu un interviu din acest film despre care am crezut că e un proiect izolat, un scurt metraj, n-am ezitat și le-am văzut imediat.
Ieri am urmărit primele două volume, iar azi pe al treilea. Sunt poate unele dintre cele mai frumoase documentare despre oameni pe care le-am văzut până acum atât datorită imaginilor minunate, cât și a diversității oamenilor intervievați, care sunt din toată lumea.
De la iubire și până la familie, de la sexualitate și până la nevoia de independență, de la abuz și până la exploatarea prin muncă, interviurile au legătură cu cele mai banale și, în același timp, cele mai importante aspecte din viața fiecărui om.
Răspunsurile oamenilor sunt atât de oneste și de intime încât, vă spun sincer, luați-vă la îndemână servețele pentru că lacrimile vor curge! Este probabil cea mai bună serie despre umanitate și omenie pe care o puteți vedea în această perioadă, dincolo de nesfârșitele discuții din mediul online, cele mai multe dintre ele simple teorii care nu acoperă nici pe departe o complexitate a existenței care e de nepus în cuvinte din cauza absurdității care, cel mai adesea, o însoțește.
