Oameni

Prima dată la un hairstylist bărbat

Zic din capul locului: sunt visul oricărui hairstylist. Când mă duc să mă tund, mă așez pe scaun și, practic, ceea ce sugerez profesionistului e: go wild! Din experiența mea de până acum, nimic nu bucură mai mult un hairstylist decât să pună în acțiune viziunea pe care o are cu referire la clientul din fața lui. În realitate, puțini oameni sunt dispuși să se lase la voia întâmplării.

Cumva, și în ceea ce mă privește, relaxarea asta e un pic ciudată. Deși sunt destule aspecte unde țin morțiș să am controlul (și lucrez la asta de ceva vreme, adică să mă las mai mult la voia întâmplării că uneori îmi plesnește creierul de la atâta gândit), la tuns sunt la cheremul hairstylist-ului. E pasiunea mea: mă tund cam o dată la trei săptămâni și mă vopesc la o lună jumate (o făceam și mai des când aveam culori mai nebune, căci, când creștea părul, se vedea imediat diferența dintre culoare și rădăcină).  Continuă lectura

Standard
Timp liber

Prima mea dată în Delta Dunării

La 31 de ani am ajuns pentru prima dată în Delta Dunării. Când fetele de la My Secret Romania au propus pe pagina lor de Facebook să mergem, cu mic, cu mare, la privit de nuferi, am știut că e momentul să fac călătoria asta. În plus, costul excursiei era imbatabil, știam, din poveștile altora, ce înseamnă să mergi în Deltă pe cont propriu.

IMG_2554.jpg

Pe dunele de nisip din pădurea Caraorman.

Cu My Secret Romania, am plătit doar 860 de lei pentru transport dus-întors până la Murighiol, transfer cu barca dus-întors de la Murighiol până la hotelul plutitor Anastastia de pe brațul Sfântu Gheorghe, 3 nopți de cazare cu câte 3 mese pe zi gătite de tanti Aurora datorită căreia am mâncat, din nou, supă de pește, lucru pe care nu l-am mai făcut din copilărie din cauza unei experiențe culinare nașpa, plimbări zilnice cu barca pe canale, câteodată și de câte 2 ori. Nu puteam să cer mai mult de-atât și motivul pentru care încep cu detaliile astea administrative e pentru că, realmente, ele contează dacă ai de gând să faci vreodată ceva asemănător.

img_3022

Nufăr în Delta Dunării. Dacă te gândești să-l iei cu tine, n-o face. Va muri imediat și tu vei lua o amendă de 5000 de lei. Nufărul e protejat prin lege. Continuă lectura

Standard
Campanii, Oameni, Timp liber

De ce să călătorești singur?

Vă zic din capul locului: sunt ultima persoană din lume care-ar fi scris despre cât de mișto e să te plimbi de unul singur. Într-un fel, tocmai acest gând m-a și împins să fac asta atunci când am plecat la TIFF, să văd cum o să fie să fiu 4 zile singură. Panica mea cea mare legată de a merge singură pe te miri unde e … plictiseala. Vrei să schimbi o vorbă, n-ai cu cine. Vrei să-ți dai coate cu un cunoscut, n-ai cu cine. Eu, pe cont propriu, sunt în regulă, îmi fac de lucru, mă simt antrenată de propriile gânduri, idei, glume. Dar cât să faci asta?

Propunerea Staropramen, berea care a cerut mai mult de la gust, a venit la fix. Știi cum e când, în minte, îți repeți o întrebare: cum ar fi, cum ai face, cum ai simți? Ei, bine, la toate astea mă gândeam eu în acele zile în care mi s-a dat pe tavă șansa asta. Ultima dată când am mai mers singură cuc undeva a fost prin anul întâi de facultate, la Viena, cu trenul, la o conferință a jurnaliștilor la Națiunile Unite, eveniment pe care l-am ratat că a întârziat trenul, așa că am ajuns direct la wrap-up, pupături și îmbrățișari, și-apoi la masă. Am mai rămas să mă plimb pe urmă vreo 3 zile prin oraș și tot ce voiam era să plec mai repede acasă. Nu era de mine să umblu brambura fără să am cui să-i zic o glumă, o observație, orice! Continuă lectura

Standard
Campanii, Oameni, Timp liber

Zilele trei și patru la TIFF

Sunt la recepția hostelului și tipa care tocmai a ieșit din tura de noapte vorbește la telefon:

– Aham, cam astea sunt filmele interesante ale zilei, la ce vrei să mergem?

Răsfoiește revista APERITIFF, care, pe parcursul festivalului, a apărut în fiecare zi cu știrile zilei trecute, astfel încât oamenii să fie mereu la curent cu ce se întâmplă la festival.

Eu cer o rolă de hârtie igienică și-o duc în cameră, pentru colegele mele de ocazie, care încă dorm buștean. Pe una dintre ele nu mai apuc s-o văd trează, ca multe altele care s-au tot perindat prin camera cu patru paturi, dispare înainte să aflu orice despre ea. Singura figură familiară cu care mă trezesc lângă patul meu cât sunt la Cluj e Ciara din Irlanda. Continuă lectura

Standard
Campanii, Oameni, Uncategorized

Cum am hotărât să fiu turistă-n Cluj și să mă bucur de experiența TIFF pe cont propriu

Îmi aduc aminte că în perioada liceului am început să am tot felul de obiective personale pe care să mi le doresc împlinite. În acea perioadă mi-am imaginat că dacă voi reuși să aduc la viață, pe cont propriu, dorințe pe care mintea mea doar le născocea, mă voi simți mândră de mine și bucuroasă că pot să fac lucrurile să se întâmple. În timp, multe dintre ele au devenit realitate! Cu toate astea, printre visurile adolescenței, se numără unul pe care, din punct de vedere simbolic, l-am asociat mereu cu sentimentul de libertate: să pot să călătoresc în lume cu laptopul de pe care să scriu povești și cu un card bancar pe care să am bani suficienți și, mânată de intuiție și curiozitate, să trăiesc și să cunosc viața așa cum mi se arată și așa cum pot eu să o înțeleg și să o simt la momentul la care aș avea asemenea escapade. Continuă lectura

Standard
Uncategorized

Ajută și vei fi ajutat! Mesajul meu din interviul pentru ziare.com

12193351_1121522167875365_1424291087395757135_n-600x600

După zilele care au urmat incidentului de la Colectiv, când lucrurile s-au mai așezat, cât de cât, nu am scris niciun text despre cum au decurs lucrurile la Centrul de Transfuzie București, alături de voluntarii minunați de acolo și nici despre felul în care oamenii de pretutindeni s-au mobilizat să ajute. Continuă lectura

Standard