Pe 7 septembrie ne-am adunat, cu mic cu mare, la Curtea de Muscel – hub de vară, în casa familiei Florea, să petrecem împreună o nouă ediție #MunteniaBrunch, un eveniment organizat de Asociația My Transylvania în parteneriat cu My Secret Romania. Sub numele ”Cașcavea și ciorbă de oaie”, evenimentul a îmbinat, ca de obicei, bucate locale dintre cele mai alese și meșteșuguri care prind sub vraja lor pe oricine, copii sau adulți.
Cașcavea care se topește-n gură din materie primă luată de la stânele din zonă
Mai ales că, de data aceasta, meșteșugarul nostru, Val Dragomir, alături de familia sa, e mai degrabă un pasionat de lucrul cu lutul, care se ocupă de activitatea aceasta în timpul liber, dovadă că orice curios care prinde drag de meșterit, poate învăța s-o facă, cu răbdare și antrenament.
Până să vă spun povestea lui, e bine să știți că pentru familia Florea evenimentele din propria ogradă nu sunt o noutate. De ani de zile, ei găzduiesc în fiecare vară Muscel cLover Fest, un festival dedicat iubitorilor de coveruri, care, între timp, a început să-i atragă și pe cei care, pur și simplu, vor să cânte melodiile iubite ale altor trupe sau propriile compoziții. Așa că dacă vreți să experimentați un astfel de festival la anul, cu un public care nu depășește 500 de oameni, aceasta e ocazia.
Casa familiei Florea și împrejurimile de la Moroieni
Acum te las în compania lui Val Dragomir, să descoperi povestea lui și cum a ajuns să lucreze cu lutul un IT-ist care s-a aflat, la un moment dat, la locul potrivit.
Următorul eveniment din seria „Gusturi și meșteșuguri – peisajul cultural din Oltenia și Muntenia” va avea loc pe 5 octombrie, Plăcintă de dovleac, chiseliță, ”taci și-nghite.”
Când pui mâna pe lut, îți place sau nu-ți place
Lucrul cu lutul e meseria dvs.?
Nu, de meserie sunt IT-ist. Acesta e doar un hobby. L-am descoperit ca urmare a unui proiect european. Eu am fost cooptat în proiectul acesta, am fost manager, m-am ocupat de oamenii care erau angajați, de achiziții și de know-how.
Însă, când pui mâna pe lut, nu mai poți spune că ești pasionat, îți place sau nu-ți place. Eu am pus mâna pe lut încă de mic, la bunici, la Pucioasa, însă atunci nu făceam obiecte.
Și cum ați învățat să le faceți?
În cadrul proiectului european, căutam oameni care să știe să lucreze cu lutul. Am găsit un profesor de la Liceul de Artă din Câmpulung Muscel, dar care nu știa să ridice la roată. Așa că nu am avut know – how. Ne-a învățat cum să lucrăm cu lutul, dar ca să ridici de la roată, mai mult singur înveți. Ori înveți de la cineva care chiar știe și a făcut asta înainte ori înveți singur. Până la urmă, doi dintre angajații din proiect, cu oarecare îndemânare și talent, au reușit, singuri, să ridice vaze, vase, căni. Așa am începu și eu să fac activități de modelaj cu copii și cu prietenii, să ridicăm lut la roata olarului.
Copiii s-au bucurat de pictura pe lut
Trebuie să lucrezi de mai multe ori, până îți iese
Ce este cel mai complicat când ridici la roată?
Să ajungi să faci un obiect să stea, să nu cadă și să fie un obiect regulat. Trebuie să lucrezi de mai multe ori, până îți iese. Cel mai simplu obiect pe care îl poți face sunt farfuriile, că nu îți trebuie neapărat roată. E mai simplu să faci un obiect mai mare pe care îl decupezi, îl pui pe un șablon, îl lași să se usuce bine, îl arzi în cuptor, după care îl decorezi, îl glazurezi.
Cum îl glazurezi?
Se înmoaie obiectul într-o zeamă cu glazură și apoi se usucă și se mai arde încă o dată. Și glazura asta se face sticloasă și se depune pe obiect, are o grosime de cam jumătate de milimetru.
Majoritatea obiectelor pe care le am azi aici sunt pictate de un pictor naiv din Pucioasa, Daniel Petrașcu. Inclusiv farfurii de colecție pentru momente speciale, cum au fost serbările orașului Pucioasa, în urmă cu doi ani, dacă îmi aduc bine aminte.
Mi se pare frumos să faci lucruri frumoase
Cât timp v-a luat să învățați să ridicați la roată?
Cred că vreo două săptămâni. Eram presat și de timp că trebuia să realizez un portofoliu cu obiecte și poate de aceea am avut elan și am prins repede (râde). Sunt doi ani și jumătate de când mă ocup și cu asta. Pur și simplu mi se pare frumos să faci lucruri frumoase. Cred că asta m-a făcut să îmi placă lutul. Și faptul că 66% din scoarța pământului e lut.
Aveți un atelier al dvs.?
Da, în continuare mai avem un loc în care plătim chirie să ținem tot ce trebuie. Acolo am lut, roată și un cuptor mic. Acolo lucrăm obiectele cu care mergem la festivaluri aici, la noi, sau prin alte locuri din țară.
Oamenii sunt interesați să cumpere obiecte din lut?
Da, oamenii vin și le apreciază la un festival, unii chiar vin special la târguri ca să caute păhăruțe de țuică, cu carafă sau cu ulcior. Cel mai bine se vând cănile.
Acest interviu face parte din proiectul „Gusturi și meșteșuguri – peisajul cultural din Oltenia și Muntenia”, co-finanțat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul acestei publicații sau de modul în care rezultatele ei și ale proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Evenimentul a fost organizat de Asociația My Transylvania în parteneriat cu My Secret Romania.
Fotografiile au fost realizate de Călin Stan.
După masa copioasă, niște mișcare sănătoasă
Următorul eveniment din seria „Gusturi și meșteșuguri – peisajul cultural din Oltenia și Muntenia” va avea loc pe 5 octombrie, Plăcintă de dovleac, chiseliță, ”taci și-nghite.”
Bilete pentru eveniment AICI.
