În luna iulie, cu ocazia zilei mele de naștere, am fost la Timișoara prima dată după aproape 10 ani. Am povestit tot aici, pe blog, cum mi s-a părut experiența. Am revenit în acest oraș zilele trecute cu ocazia evenimentului Art Encounters, bienala de artă contemporană, aflată la a doua ediție, în cadrul unui curs de jurnalism de artă alături de alți nouă oameni din toată țara. Am stat patru zile în oraș și, de data asta, l-am văzut așa cum e el în zilele aglomerate, cu oameni care au treabă și mașini care stau la cozi interminabile în trafic, cam ca acasă. Cu toate astea, orașul mi-a plăcut parcă și mai mult!
Recepție la Consulatul Onorific al Franței din Timișoara cu ocazia Art Encounters.
Când am ajuns joi seară în Timișoara, orașul mi s-a părut aglomerat. Aveam hotelul în zona campusului universitar și se circula bară la bară. Șoferul mi-a spus că se lucrează pe niște bulevarde și că din cauza unor mișcări strategice greșite ale primăriei, traficul e blocat pentru nu se știe cât timp. Culmea, lucrările erau, de fapt, pentru fluidizarea traficului. Trebuie să fie rău ca să fie bine și când vine vorba despre administrații locale cam toate seamănă mai mult sau mai puțin între ele. Am decis să nu mă bazez pe prima impresie la ceas de seară și să aștept a doua zi când sunt odihnită să evaluez situația ca la carte.
Piața Unirii din Timișoara.
A fost suficient să revăd Piața Unirii într-o zi de toamnă cu soare cald ca să-mi reamintesc pe loc de ce Timișoara mi-a plăcut foarte mult prima dată și de ce, în ciuda unor mici poticneli ale orașului (dar unde oare nu există ele?), e un loc grozav, care se pregătește să devină capitală culturală în 2021 și care, practic, își construiește de la zero notorietatea.
Muzeul Transportului Public din Timișoara (RATT) e unul dintre spațiile expoziționale din cadrul Art Encounters.
Unii dintre voi m-ați putea contrazice spunându-mi că orașul e cunoscut fiindcă a fost primul din Europa care a avut iluminat public stradal în 1884 sau că de aici a pornit Revoluția Română din 1989, deci shimbarea. Sunt de acord cu voi, dar ceea ce vreau să spun e că, personal, de la festivalul de muzică electronică TM Base de care știam când eram în liceu, Timișoara nu-mi mai trecuse pe la urechi pentru ceva anume așa cum Clujul e cunoscut pentru TIFF sau Sibiul pentru FITS.
Massimo e un loc care mi-a plăcut foarte mult în Piața Operei.
Chiar dacă de data asta n-am avut prea mult timp pentru colindat pentru că am fost la curs și la expoziții, sentimentul de familiaritate m-a însoțit peste tot și asta contribuie mult la faptul că la Timișoara mă simt, într-un fel, ca acasă. Îmi place cum arată orașul, îmi place că poți să vizitezi ușor alte țări (când vezi semnul cu Belgrad sau Novi Sad la fiecare pas prinzi aripi să călătorești cu mult mai ușor), îmi place că Bega e curățată și aproape navigabilă (tot chestiuni administrative fac ca proiectul RATT de a avea vaporașe pe apă să aibă întrâziere ori, poate, să nu se mai întâmple deloc, ba chiar să fie nevoiți să dea banii europeni înapoi până la finalul acestui an, too bad) și, peste toate, îmi place sentimentul că viitorul sună bine și că Timișoara își pregătește, încet, dar sigur, revitalizarea urbană, așa cum și merită, pentru că spațiu pentru asta are din plin.
Muzeul Transportului Public din Timișoara și-a deschis pentru prima dată porțile cu ocazia Art Encouners.
Cu siguranță despre Timișoara o să mai scriu (și-o să o mai și vizitez) că e și simplu să faci asta de la București datorită curselor aeriene zilnice pentru care dacă-ți iei bilet din timp poți plăti între 20 și 40 de euro dus-întors. Cu povești despre Art Encounters și scena de artă contemporană din România voi reveni în texte dedicate acestui eveniment mai ales că și pentru mine e o noutate să scriu despre asta, poate că, de data asta, ceva mai în temă fiindcă oamenii cu care am vorbit la curs și lucrurile pe care le-am aflat acolo m-au ajutat.
”Confesional” de Mircea Suciu, una dintre lucrările mele preferate din bienală. O găsești la Muzeul RATT (blvd. Take Ionescu 50).
Art Encounters e un eveniment de artă contemporană cu intrare gratuită. Bienala va fi deschisă până pe 5 noiembrie și dacă ești din Timișoara merită să-i treci pragul. Tema acestei bienale e ”Viața – mod de întrebuințare”, deci lucrările pe care le vei vedea acolo vorbesc despre relația artistului cu viața.
Să nu-ți fie teamă că arta contemporană poate părea greu de înțeles uneori sau aiurea pe alocuri, sentimenul ăsta de inadecvare sau lipsă de înțelegere l-am trăit și eu din plin în fața unor lucrări.
Însă ia totul ca pe o joacă: nu există răspuns corect sau greșit, există doar percepția ta în relație cu imaginația și experiența ta de viață și șansa să cunoști artiști tineri, români și internaționali, care te invită în lumea lor. Dacă rezonezi cu ei, foarte bine, dacă te intrigă, super, e o ocazie mișto să înțelegi ce se întâmplă în tine, dacă te lasă indiferent, nicio problemă, treci mai departe.
