Psihologul Domnica Petrovai despre viața în cuplu și rostul ei: ”Avem nevoie să înțelegem ce înseamnă o relație”

Lumea e plină de idei despre iubire. Câți oameni, atâtea păreri. Cu toții am avut experiențe în iubire, fericite sau nefericite și, pe baza lor, suntem gata să spunem sus și tare că știm cum stă treaba cu iubirea. Oare? Iubirea a fost dintotdeauna un prilej pentru filosofie și tot ea a stat la baza creației de mii de feluri, dar și a unor acțiuni îndrăznețe, uneori. Însă tot ea și-a schimbat semnificațiile și rosturile de mii de ori de-a lungul anilor.

La iubire ne uităm cu ochii sclipind și ne-o imaginăm ca pe o vată de zahăr pe băț, pufoasă și dulce. În viața fiecăruia știm și vedem că lucrurile sunt pline de nuanțe când vine vorba de iubire, dar adesea ne încăpățânăm să aspirăm la un ideal și să raportăm tot ce trăim prin prisma idealului respectiv, care e fie o fantezie a propriei minți, fie o proiecție inspirată de poveștile altora de dragoste. Uităm că ceea ce vedem la alții însă sunt frânturi dintr-un univers mai amplu, care, de fapt, nu ne e accesibil. Ce e adesea între doi (sau mai mulți oameni) care au o relație amoroasă rămâne între ei.

Pentru că există atâtea întrebări, neclarități, prejudecăți și mituri despre iubire, am vorbit cu psihologul Domnica Petrovai. Munca ei este dedicată cuplului și oamenilor interesați să fie mai buni în iubire. Ea are o mulțime de proiecte și cursuri care vin să satisfacă dorința de cunoaștere a oamenilor și să-i ajute să fie mai puțini emoționali și centrați pe sine în iubire și mai mult cerebrali și orientați să înțeleagă că relațiile sunt produsul a doi oameni și că, în parte, fiecare are o contribuție.

De ce e nevoie să învățăm să fim într-un cuplu, de ce nu e o chestiune care vine de la sine, doar oamenii sunt în cupluri dintotdeauna, nu?

Da, așa este, oamenii sunt dintotdeauna în cuplu, însă acum depinde de durata unei relații și de așteptări. Am evoluat de la poate 2-3 ani într-un cuplu la 30-40 de ani. Ceea ce implică un alt fel de efort și implicare. Să de imaginăm ce se întâmplă cu creșterea speranței de viață. Cum va fi să fii într-un cuplu 60-80 de ani? Cu același partener?! Și, legat de așteptări, în prezent, oamenii sunt preocupați din ce în ce mai mult de propria lor fericire și mai puțin de supraviețuire. Intimitatea și apropierea pe termen lung fără să devină sau să fie abuzivă este o experiență nouă pentru om. Nu știm cum să fim într-o relație și să ne fie bine, iar așteptarea oamenilor ca relația de cuplu să le aducă fericirea are efectul invers, aduce mai multe dezamăgiri și resentimente. Cuplul este un spațiu al evoluției și transformării personale, care aduce și momente de fericire, însă și multe momente de nefericire. Asta nu înseamnă că nu este un lucru bun, ci înseamnă că ambii au nevoie de puterea de a depăși acele momente dificile, de a avea curajul de a se schimba și evolua oricât de inconfortabil le este. Cred că acesta este sensul și rostul unui cuplu în prezent. Este singura relație cu cea mai mare intimitate care ne poate învăța și provoca să avem încredere în altcineva, în noi, să facem față sentimentelor de abandon sau respingere care sunt inevitabile. Avem nevoie de aceste experiențe emoționale de lungă durată pentru a ne crește nouă reziliența și puterea de a fi conectați unii cu ceilalți. De a deveni oameni mai buni. Și, clar, asta nu vine de la sine, este o muncă interioară constantă, inconfortabilă, însă atât de frumoasă și valoroasă pentru om.

Lecțiile grele le învățăm mereu pe propria piele

Ai spus de mai multe ori că ai învățat pe pielea ta lecțiile grele, inclusiv pe cele despre a fi într-un cuplu. Îmi poți povesti despre unul, două momente dificile din viața ta, cum ai trecut prin ele și ce ai învățat din ele?

Da, am trăit multe momente dureroase și teribil de dificile și cred că am învățat multe din experiența mea de cuplu. Primul a fost divorțul de primul meu soț, când credeam că suntem suflete pereche și că niciodată nu ne vom despărți și am simțit cum se produce o ruptură pe care ne-a fost imposibil în acel moment să o reparăm. Nu eram suficient de înțelepți și de puternici. Și am trecut prin tot felul de stări, de la vină și sentimentul de eșec personal la rușine, furie, amărăciune, frică. Am depășit momentul pentru că amândoi ne-am asumat ce s-a întâmplat între noi și am înțeles de ce a fost nevoie să ne despărțim, ne-am iertat unul pe celălalt și asta a fost vindecător pentru mine. Am simțit cât de valoros este într-o relație să înțelegi ce se întâmplă și ce e bine pentru fiecare și pentru relație. Și am mai învățat un lucru care era contrar credințelor mele de atunci, că o relație de lungă durată nu este întotdeauna un semn bun și un „succes” personal al celor doi. Uneori, deși e tare greu, e bine să știi să pui punct unei relații.

Și a doua lecție, la fel de valoroasă, a fost cu actualul meu soț, alături de care am înțeles că în fiecare relație ai alte provocări. Și am trăit și trăiesc un sentiment de profundă siguranță și încredere din felul în care fiecare dintre noi răspundem unui moment tensionat cu înțelegere și suntem din ce în ce mai conștienți de propriile noastre sensibilități și diferențe. De exemplu, o mare provocare pentru mine a fost răsfățul, îmi era greu să fac asta pentru mine, nu știam cum, nu simțeam nevoia de răsfăț. Ovidiu însă are o altă sensibilitate, se simte valoros ca bărbat când eu mă simt bine cu mine și când mă răsfăț, așa că i-am produs la începutul relației multe momente inconfortabile de eșec personal și încă a rămas o provocare pentru relația noastră răsfățul meu. Din fericire, forțată de dorința mea de a nu-l răni, am învățat mult să am grijă de mine.

Viața sexuală după primul copil

Care sunt cele mai des întâlnite întrebări în meseria ta despre ce înseamnă să fii într-un cuplu?

O mare provocare este viața sexuală, întâlnesc mult cupluri, mai ales după venirea primului copil care aproape că nu mai au viață sexuală, nu mai sunt un cuplu erotic. Mulți părinți, și mame, dar și tătici, se centrează pe copil, „copilul este acum totul, noi nu mai contăm”, este ce aud foarte des. Și timpul petrecut împreună devine foarte rar. În cursurile mele pentru cupluri, O zi în Doi, mulți îmi spun că nu au mai stat atât de mult timp împreună să vorbească despre ei și relația lor de ani buni. Le lipsește reconectarea zilnică. Sunt prea grăbiți, obosiți, stresați sau au alte griji și preocupări să fie atenți și la relație sau nu știu că nu ar trebui să facă asta doar atunci când simt o mare distanță și răceală.

Și o altă întrebare frecventă este legată de reconcilierea diferențelor. Dacă este posibilă sau ar trebui să se resemneze. Ea este prea dezorganizată și amână deciziile pe ultimul moment, el se simte în siguranță cu problemele rezolvate imediat. El este tipicar și atent la detalii, ea este relaxată și pare dezinteresată. Și sunt multe exemple, însă înțelegerea diferențelor și a zonelor de dezvoltare și evoluție personală este esențială pentru o viață bună de cuplu. Amândoi au nevoie să muncească cu ei, nu există să fie unul „vinovatul”, sau „defect”, cu „probleme” și celălalt să nu aibă nici o contribuție. Întotdeauna avem și partea noastă. Însă când cei doi devin conștienți, atunci scapă de tendința de a da vina unul pe celălalt, de a găsi dreptatea sau de a fi defensivi. Pentru că ai înțeles și te-ai înțeles și îți asumi.

Oamenii se întreabă tot mai des ce este de fapt un cuplu și la ce e bun un cuplu dacă existența lui ridică atâtea întrebări incomode. Ce e, deci, un cuplu, care e funcționalitatea lui?

Cuplul este relația în care trăim în siguranță, încredere, acceptare, ne simțit iubiți și doriți, nevoi fundamentale pentru om. Avem nevoie de iubire pentru a putea supraviețui. Și o iubire trăită pe termen lung. Și provocările cuplului sunt șansa noastră de a evolua, în consecință de a ne trăi o viață care să ne împlinească. Fără acest sentiment al iubirii reciproce, omul se va simți în nesiguranță și se va proteja, se va simți amenințat și în pericol. Iubirea este ca un scut care ne dă puterea de a fi liberi. Și, da, acum mai mult ca oricând putem alege să fim singuri, însă înseamnă să ne negăm una din nevoile noastre fundamentale, temelia celorlalte.

Cum poate să ajute faptul că suntem într-un cuplu la creșterea individuală și de ce putem afla anumite lucruri despre noi doar dacă suntem într-un cuplu?

În primul rând, ori de câte ori devii irascibil, reactiv, te frustrează ceva din ce face partenerul, este cu siguranță și ceva despre tine. De exemplu, faptul că te scoate din minți faptul că partenerul tău amână să rezolve lucruri, cum este să plătească factura la curent, înseamnă că ție îți e greu să tolerezi incertitudinea, să te relaxezi, să nu fi exagerat de responsabil și să îți ignori propriile tale nevoi. Sigur, pare că toată problema este la celălalt, nu? Ar fi simplu, dacă el ar plăti facturile la timp tu nu ai mai fi atât de irascibil și nu ți-ai asuma să o plătești tu în locul lui sau a ei. Însă cu cât tu ești mai responsabil, adică preiei sarcini acasă, cu atât partenerul tău își va menține și amplifica iresponsabilitatea, lipsa de auto-control, amânarea și lipsa de empatie. Fiecare are ceva de învățat despre el mai ales din certurile frecvente ale cuplului. Dacă cei doi le privesc diferit, adică ce pot schimba eu, nu celălalt, fără să mai dau vina și fără să vin cu argumentul, așa sunt eu nu mă pot schimba!, vor observa cum amândoi devin mai asumați, conștienți și problemele vor fi rezolvate diferit.

Iubirea pe înțelesul adolescenților

Se vorbește azi despre lipsa de răbdare în cuplu și faptul că mulți oameni nu mai au răbdare cu etapele diverse prin care trece un cuplu și adesea nu înțeleg că o zi proastă e doar o zi proastă, nu o viață proastă. La ce fel de etape ar trebui să ne aștepăm de la o astfel de uniune și cum putem să fim pregătiți să le facem cu brio față?

Este o lipsă de răbdare în toate relațiile, pentru că suntem o generație sau suntem generații care au nevoie de o practică a răbdării și rezilienței. Să nu renunțăm când ne este greu, să nu luăm personal cuvintele și gesturile celuilalt, să avem compasiune față de noi, să fim empatici, să avem experiența de a reflecta la ce ni s-a întâmplat în timpul unei zile. Să avem conversațiile dificile cu noi și cu ceilalți, colegi, prieteni. Cred că suntem mult influențați de toate relațiile și avem resurse limitate de auto-control. Asta înseamnă că dacă e să ne fie bine în cuplu, să ne fie ceva mai ușor să menținem o relație bună, avem nevoie și ca la muncă să fim atenți la relații. Pentru că suntem atât de mult influențați. Dacă ai o relație proastă cu un coleg, asta va avea un impact și asupra relației.

Și un alt doilea lucru, cred eu important, este o educație a relațiilor, pentru adolescenți, tineri, adulți, pentru ca toate fanteziile și miturile despre iubire și relații să nu ne facă atât de mult rău. Că iubirea vine de la sine, că ne vindecă, că suntem suflete pereche, că certurile sunt un semn că nu ești cu omul potrivit și multe altele. Așteptarea ca relația cu celălalt să te facă fericit. Avem nevoie acum nu de a învăța să comunicăm în cuplu sau cum să rezolvăm problemele, ci avem nevoie să înțelegem ce înseamnă o relație. Să înțelegem că momentele de criză sunt cele mai valoroase pentru evoluția noastră, să nu evităm, ci să le acceptăm cu înțelepciune, chiar dacă este inconfortabil.

Dacă ai fi profesoară și ai preda o materie care se numește ”conviețuirea în doi” la clasa a IX-a, ce anume i-ai învăța pe adolescenți astfel încât să aibă parte de o dezvoltare emoțională cât mai benefică și de cât mai puține ”crize” născute din ceea ce-și imaginează ei că e un cuplu?

Ce frumos ar fi! Fiica mea cea mare este adolescentă și am multe conversații cu ea și prietenele ei pe tema iubirii. În primul rând, i-aș asculta, au mare nevoie să se simtă auziți, ascultați, văzuți fără judecată. Ce observ este că au nevoie să-și recunoască și să-și accepte vulnerabilitatea. Au o frică teribilă de a fi vulnerabili, de a se deschide, de a vorbi despre ce vor, ce își doresc, cum se simt. Se protejează. Li se pare jenant și rușinos să spună că plac pe cineva. Să-și accepte nevoia de a se simți iubiți, prețuiți, nevoia de atenție, afecțiune. Și fără judecăți de genul, se folosește de tine dacă te sărută și nu suntem împreună, sau să vorbim despre cum să înceapă o relație sau cum să încheie o relație, fără să fie pe SMS sau Facebook sau fără să evite conversația dificilă. I-aș încuraja pe adolescenți să socializeze și să exploreze, să fie atenți la cum se simt în diverse relații romantice, să știe când și cum să pună limite, când să spună ce vor și ce nu vor. Le-aș vorbi despre respingere și ce înseamnă ea, cum facem față sentimentului de respingere sau despre tema de abandon. Acum adolescenții vorbesc doar între ei, fără un sprijin din partea adulților și își mențin unul altuia fricile și un fel de fi într-o relație nesănătoasă.

Mulți dintre ei nu știu ce înseamnă o relație sănătoasă, mai ales că le lipsesc modelele, educația relațiilor, educația sexuală. Și dacă ne uităm la consumul de pornografie, atunci situația este și mai dramatică pentru ei și ce învață acum despre ce înseamnă să fii bărbat sau femeie și ce înseamnă sexualitatea. Multă agresiune, o imagine distorsionată despre sexualitate și corp, multă frică și anxietate.

Care sunt cele mai dăunătoare idei despre cuplu pe care le vezi în jurul tău?

Cuplul trebuie să ne aducă fericirea personală, cuplul ne vindecă rănile, iubirea este totul, crizele înseamnă că nu am ales bine, relațiile sunt prea dificile, de ce să îmi mai bat capul, mai bine singur.

Pe 21 mai se va lansa cartea ”Iubește și fii iubit(ă)”

Ce vom putea citi în cartea ta și de ce crezi că e el un manual de bune practici pentru oamenii interesați să fie mai deștepți în relația lor de cuplu?

Am scris despre sensibilitățile și vulnerabilitățile în cuplu și despre cum să înțelegem și să depășim crizele. Intenția mea este să comunic mesajul că o relație implică conștientizare, asumare, efort comun și evoluție personală. Ne transformăm viețile alături de omul de lângă noi. În cel mai bun sens posibil. Aș vrea să fie o carte care să aducă multă speranță și încredere că se poate construi o relație bună de cuplu. Mai ales că știu din experiențele mele de cuplu. Am cunoscut și durerea și cunosc și liniștea, și înțelepciunea mea și a soțului meu.

Vrei să ai și tu cartea ”Iubește și fii iubit(ă)” și să știi mai multe despre cuplu de la Domnica Petrovai? Fă precomanda la editura Humanitas.

Curios să știi ce articole noi și evenimente scrie și găzduiește Domnica Petrovai și echipa sa? Urmărește pagina de Facebook a proiectului Mind Health Education.