Soferul de autobuz nervos se cunoaste de dimineata

by Andreea

Se cunoaste de dimineata fiindca de dimineata am mers eu cu el. M-am urcat in 135, autobuzul care pleaca de langa casa si cu care am mers, timp de 8 ani, si la liceu, si la facultate (ca amandoua erau in zona Foisorul de Foc). Am fost nostalgica fiindca nu am mai mers cu el de multa vreme si, pe drum, am revazut toate locurile pe care imi placea sa le privesc in drum spre scoala. Unele dintre ele au disparut.

*

Soferul nervos este soferul care conduce in frane. Se trezeste dimineata cu ideea ca trebuie sa fie numarul unu: “Azi, eu voi fi sef pe sosele. Voi accelera. Voi taia calea. Voi face calatorii sa regrete ca au nimerit in autobuzul meu”. Soferul nervos e soferul care deschide usile pentru calatori inainte sa fi oprit in statie autobuzul si le inchide cand calatorii inca incearca sa se urce. De obicei, il mai prinde pe vreunul intre usi si, prin oglinda retrovizoare, se incrunta ca si cand nu-i vina lui, ci a calatorului ca se mosmondeste cazut, poate, in admiratie privindu-si pantofii.

*

Soferul de azi nu a lasat nicio salvare sa-l depaseasca. Am vazut multe pe drum fiindca au fost multe accidente. Daca vreo salvare era in fata lui, nu tragea pe dreapta, ca ceilalti, ci, prin stanga, depasea pe linia de tramvai si pe contrasens ca si cand el ar fi fost cel care face loc salvarii, ca si cand salvarea ar fi trebuit sa-l urmareasca pe el, conducatorul. In cele din urma, toate salvarile au trebuit sa faca depasiri de cate doua masini si sa-l lase pe soferul lunatic in plata oricarui vis pe care isi imagina el ca-l traieste la volanul lui 135.

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: